Flux si reflux

M-a rugat varul Pamfil din Australia, dar nu o data, sa-i trimit stiri din tara .

I-am trimis un flux:
...vremea este foarte schimbatoare , de la ploaie la ninsoare si viceversa, de la cer senin la ceata ... in care a disparut parlamentul, cladirea... in care, in plina criza mondiala economica si financiara, parlamentarii au marit pensiile si salariile ...la anul vor mai creste! ... cand campania agricola de toamna s- a incheiat cu ultimul stiulete cules de pe camp, a inceput campania electorala, prima de la ’48 incoace dedicata alegerilor uninominale ... presedintele nu se implica in campania electorala, fiindca este sigur ca partidul din varful caruia a ajuns unde a ajuns va aduna cele mai multe procente ...avem cele mai multe vedete tip fite pe cap de locuitor, le scriu cu litere mici fiindca la noi pe aici ele sunt si vor ramane jucarii pentru moderatori si teleprivitori: magde ,ciumaci, nichite, tarki, sexi, brailenci, gine, pistoale, ramone, monici, andree, codini, poponeti, margele, ibrice ...

Si apoi, un reflux:
... cand la noi cade prima zapada, pasul tiuta nu mai poate fi trecut decat cu sania trasa de boi ... o fita masculina cu numele de cod tarki spune sus si tare ca-i place de traistariu , de fapt la mijloc este revista de scandal cancanul si ratingul teveurilor.... unii merita batuti cu reteveiul ... dupa o intrerupere de 19 ani s-au reluat vizitele presedintelui, cu p mare, prin combinate, fabrici, rafinarii, porturi maritime si fluviale... se dau lupte grele pe finalul campaniei electorale, acum cand au mai ramas doar cateva ore ... timp suficient sa se balacareasca unii pe altii ... un caz recent de notoretate, la o ora de maxima audienta un candidat de gen masculin cunoscut printre parlamentari cu pseudonimul ”bideu” a auncat un pahar de apa, unii zic ca era sfintita, pe fata unui candidat de gen feminin cunoscuta printre parlamentari cu porecla „ciocul mic” ... cu prilejul vizitei de lucru a tovarasului traian basescu la combinatul de oteluri speciale, oamenii muncii l-au intampinat cu aplauze si cu o tava cu paine sare si rom, atat la intrare cat si la iesire, o dovada graitoare de mare bucurie si ne ascunsa mandrie...

Si acum vere Pamfile, daca nu ai prins fluxul si refluxul, nu-i mare bai, retine ca duminica care vine este pentru noi, cei de pe aici, o zi cu mai multe semnificatii: ziua sfantului care a crestinat neamul din care si tu te tragi, moastele ii vor fi aduse in orasul meu, este ajunul marii sarbatori a neamului, ziua marii uniri, este si ziua mult asteptata de patru ani, sa-i votam pe ai nostri, fiindca sunt cei mai buni.

Tablou

Un vânt, stârnit ca din senin, saltă de pe alee frunzele adormite ca florile unui covor.
Le adună-ntr-un vârtej, le urcă pe-o spirală, apoi deodată vântul dispare, vârtejul se destramă, frunzele cad alandala, care pe unde apucă.
Doua frunze fidele, întârziate pe o creangă golaşă, stresate de vânătul vânt, se desprind şi o clipă se mai bucură de libertate, plutind împreună ca într-un vals, căzând apoi în anonimat pe covorul galben, ruginiu, reîntregit.
Aici o mai duc împreună un timp, prima ploaie sau prima brumă le vor sluţi, şi nu vor mai aduce la chip cu cele ce-au fost odata frunze potente, ce au ţinut copacii în viaţă.
Unele, dar vai, cât de puţine, ajung să se încălzească în mâini de îndrăgostiţi, altele şi mai puţine, vor sta presate între file de carte, ca amintire sau ca material didactic.
Suratele rămase pe alee, de invidie, din neatenţie, dispar strivite sub tălpi de bocanci sau dacă scapă adunate la margine de alee, vor fi acoperite de primii fulgi de nea, vor fi date uitării.
Uite! asta le este soarta! Cine poate fi atent la acest eveniment?

Copacul golit de frunze, ca o arătare stranie ?
- Suntem bune de adapostit ouă de omizi –se lamentează două crengi vecine.

Bărbatul firav, cu părul alb, stând stingher pe un colţ de bancă, lângă aleea ninsă cu frunze ruginii?
- Se duse, ca frunzele-n vânt, anii. Îmi scârţie, când merg, încheieturile. Mă simt gol pe dinăuntru ca scorbura unei sălcii. În cap amintirile mi se împrăştie ... – este tot ceea ce el simte.

Fata cu băiatul, ţinându-se de mână?
- Spune-mi că mă iubeşti! Numai tu pentru mine eşti! Hai! Spune-mi! – îl roagă în şoaptă fata.
- Cum poţi să te-ndoieşti !? Eu sunt al tău pe veci! – îi răspunde, şoptind, băiatul.

Copilul care merge, copăcel, copacel, de la mama la tata, pe aleea acoperită cu frunze galbene, ruginii, arămii? ...
Gata! Nimeni nu mai mişcă ! Tabloul este gata!