Jocheul sociopat

Pe pista înzăpezită a hipodromului de la Cotroceni, s-a împotmolit o cabrioletă portocalie trasă de un ponei strunit şi biciuit  de un  jocheu sociopat (sociopat- cel care socializează la pat). Jocheul, vizitiul,  refuză să creadă că poate să piardă  cursa.  Nu se retrage   în padoc, acolo unde ar putea să-şi petreacă restul vieţii jucându-se cu poneiul. Se înscrie într-o nouă cursă, deşi la casele de pariuri are cea mai mică cotă. Rămâne pe capra cabrioletei.  De ochii lumii, a celor puţini ce continuă în naivitatea lor să  mai mizeze pe el,  face o schimbare  în schema de personal. Schimbă calul. Că doar calul e de vină, nu vizitiul. Cal e un fel de a spune. Ponei a fost, ponei rămâne.  În locul poneiul vlăguit înhamă  un mânz cu o falsă aură de cal pur sânge. Îl va biciui până îi va dispărea presupusa aură. Aşa speră jocheul psihopat că ar putea  să ajungă cu aceeaşi cabrioletă, de o culoare portocalie scorojită,  la  linia de sosire.
Frunză verde de doi coţi,  cabrioleta are două roţi, roata are o osie, osia în pământ se-nfinge, jocheul gâtul îşi frânge, nimenea nu-l va plânge!

O idee de REFORMA

Sunt unsprezece  ceasuri  şi trei sferturi... Taxiul  aşteaptă... Îmi iau rămas bun de la graţioasa mea gazdă şi plec cu Apostu  Roman la gară. După ce-i mulţumesc de afectuoasa primire, urc în vagon.
- Amice - zic- ştii d-ta cu ce mă duc eu de la Cluj la Bucureşti?
- ... Cu trenul.
- Da, cu trenul, fireşte; dar nu numai cu trenul, merg şi cu o idee...
- ?...
- ... O idee de reformă!
- !?
- Trebuie de înfiinţat numaidecât un nou partid...
Trenul s-a pus în mişcare... M-aplec pe uşa vagonului:
- P... C... L... coasa... lopata... la sate... pentru rurali!

(Parodie după povestea MONOPOL... de Ion Luca Caragiale)