Rodica Culcer, în
continuare R.C., ţine, de ceva vreme, rubrica Actualitatea
Politică din săptămânalul Formula As. Ultimul ei editorial
poartă titlul: Protestele noastre şi ale altora
Voi reda câteva
pasaje pe care le voi comenta (fiecare om are un punct de vedere!).
R.C. : "Dacă nu ar
fi fost amplificat de televiziuni, acest protest nu ar fi fost semnificativ."
R.C. :“În nici un
caz (protestul, n.a.) nu reprezintă un
fenomen naţional, ci doar un exemplu al puterii televizunilor. Să luăm exemplul
studenţilor: din cele câteva sute de mii de studenţi din Bucureşti, în Piaţa Universităţii nu au
ajuns niciodată mai mult de 200, deşi unele televizuni au anunţat 400 de
studenţi… Chiar şi 400 să fi fost, tot nu reprezintă decât o minoritate infimă.
Ce să mai spunem de alte oraşe ale ţării, în care nu au protestat doar 200-500
de oameni?”
Avem un exemplu
din istoria noastră recentă, când în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, un
număr mic de oameni, infim faţă de
numărul de 23 de milioane, s-au luptat cu forţele de ordine, baricadându-se în faţă la INTER. A doua zi a fugit Ceauşescu
şi după el a căzut guvernul, s-a dărâmat întreg eşafodajul regimului comunist.
În aceste vremuri
noi, când, aşa cum vine vorba, ai dreptul de a protesta, cât de mare trebuie să fie numărul celor care ies în stradă, pentru a cădea regimul Băsescu?
R.C. :“Întra-adevăr
cei care s-au adunat în Piaţa Universităţii alcătuiesc o mulţime eterogenă, în
care sunt amestecaţi cetăţeni cu nemulţumiri diferite, de la taxa auto la comasarea alegerilor, revoluţionari nemulţumiţi,… gură-cască, activişti ai PNL,…Ce finalitate
poate avea un asemenea protest? Nici una,
evident, în lipsa unui mesaj unitar şi a unor lideri credibili“
Editorialista s-a
abţinut să le lipeasă pe frunte eticheta de "ciumpalaci", cum nu s-au abţinut şi şi-au permis unii activişti ai partidului aflat la putere. Traian Băsescu s-a jucat cu răbdarea românilor şi continuă să se joace şi cu cererile
celor care de mai bine de o săptămână protestează în Bucureşti şi în alte zeci
de oraşe din ţară. Speră să-i învingă gerul. Cum se numeşte un om lipsit de demnitate şi de curajul de a-şi asuma înfrângerea?
R.C. : “…Victor
Ponta s-a arătat mai prudent ( faţă de cum s-a arătat Crin Antonescu, n.a.) şi a acceptat o invitaţie la dialog din partea
premierului Emil Boc. Este adevărat că şi domnul Boc a marcat un punct
important prin readucerea în minister a lui Raed Arafat…”
De ce acum şi nu
înainte de protestele din stradă? Boc de azi, nu este acelaşi Boc care ameninţa
opoziţia cu asumarea răspunderii pe
legea sănătăţii? Boc, în stilul caracteristic, în zilele acestea a mimat dialogul
cu societatea civilă şi cu opoziţia.
R.C. : „În
Grecia, Spania, şi Statele Unite, au fost sute de mii de oameni care au ieşit
în stradă.”
Protestele
continuă, deşi vremea este capricioasă. Săptămâna viitoare vor ieşi şi sindicatele.
Să înţeleg că preşdintele şi premierul aşteaptă să ia foc ţara? De s-ar întâmpla aşa, cei doi, cărora li se
cere demisia, vor trebui să fie judecaţi pentru subminarea statului de drept sau a puterii de stat, (trebui esă citesc noul cod penal)!
Cred că pe viitor, ar trebui modificată constituţia în privinţa duratei şi numărului de mandate ale preşeintelui. Să se revină la durata de 4 ani, iar ca număr de mandate, să fie tot tot două dar nu unul după altul.
Dacă ar fi fost stipulat aşa în constituţie, Traian Băsescu ar fi plecat pe mare, cum de altfel îşi dorea, fie ar fi fost judecat în dosarul flota.
Cred că pe viitor, ar trebui modificată constituţia în privinţa duratei şi numărului de mandate ale preşeintelui. Să se revină la durata de 4 ani, iar ca număr de mandate, să fie tot tot două dar nu unul după altul.
Dacă ar fi fost stipulat aşa în constituţie, Traian Băsescu ar fi plecat pe mare, cum de altfel îşi dorea, fie ar fi fost judecat în dosarul flota.