O probă de PRO BĂ...

Rodica Culcer, în continuare R.C.,  ţine,  de ceva vreme,  rubrica Actualitatea Politică din săptămânalul Formula As.  Ultimul ei editorial poartă titlul:  Protestele noastre şi ale altora

Voi reda câteva pasaje pe care le voi comenta (fiecare om are un punct de vedere!).

R.C. : "Dacă nu ar fi fost amplificat de televiziuni, acest protest nu ar fi fost semnificativ."

 Dacă ar fi existat numai televiziunea publică, unde pensionara Rodica Culcer prestează în baza a două contracte, Raed Arafat nu ar fi fost invitat la una din aceste televizuni amintite generic, ca să-şi spună părerea critică despre proiectul legii sănătăţii, emanaţie a unei comisii prezidenţiale, şi nici  preşedintele nu ar fi intrat în direct prin telefon pentru a-l jigni, făcându-l mincinos, şi pentru ai anula meritul de a fi cel care a înfiinţat SMURD-ul.

R.C. :“În nici un caz (protestul, n.a.)  nu reprezintă un fenomen naţional, ci doar un exemplu al puterii televizunilor. Să luăm exemplul studenţilor: din cele câteva sute de mii de studenţi  din Bucureşti, în Piaţa Universităţii nu au ajuns niciodată mai mult de 200, deşi unele televizuni au anunţat 400 de studenţi… Chiar şi 400 să fi fost, tot nu reprezintă decât o minoritate infimă. Ce să mai spunem de alte oraşe ale ţării, în care nu au protestat doar 200-500 de oameni?”

  

Avem un exemplu din istoria noastră recentă, când în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, un număr  mic de oameni, infim faţă de numărul de 23 de milioane, s-au luptat cu forţele de ordine,  baricadându-se  în faţă la INTER. A doua zi a fugit Ceauşescu şi după el a căzut guvernul, s-a dărâmat întreg eşafodajul regimului comunist.

În aceste vremuri noi, când,  aşa cum vine vorba,  ai dreptul de a protesta, cât de mare trebuie să fie numărul celor care ies în stradă,  pentru a cădea regimul Băsescu?

R.C. :“Întra-adevăr cei care s-au adunat în Piaţa Universităţii alcătuiesc o mulţime eterogenă, în care sunt amestecaţi cetăţeni cu nemulţumiri diferite, de la taxa auto la comasarea alegerilor, revoluţionari nemulţumiţi,… gură-cască, activişti ai PNL,…Ce finalitate poate avea un asemenea protest?  Nici una, evident, în lipsa unui mesaj unitar şi a unor lideri credibili“

Editorialista s-a abţinut să le lipeasă pe frunte eticheta de "ciumpalaci",  cum nu s-au abţinut şi şi-au  permis   unii activişti ai partidului aflat la putere.  Traian Băsescu s-a jucat cu răbdarea  românilor şi continuă să se joace şi cu cererile celor care de mai bine de o săptămână protestează în Bucureşti şi în alte zeci de oraşe din ţară. Speră să-i învingă gerul. Cum se numeşte un om lipsit de demnitate şi de curajul de a-şi asuma înfrângerea?

R.C. : “…Victor Ponta s-a arătat mai prudent ( faţă de cum s-a arătat Crin Antonescu, n.a.)  şi a acceptat o invitaţie la dialog din partea premierului Emil Boc. Este adevărat că şi domnul Boc a marcat un punct important prin readucerea în minister a lui Raed Arafat…”

De ce acum şi nu înainte de protestele din stradă? Boc de azi, nu este acelaşi Boc care ameninţa opoziţia cu asumarea răspunderii  pe legea sănătăţii? Boc, în stilul caracteristic, în zilele acestea a mimat dialogul cu societatea civilă şi  cu opoziţia. 

R.C. : „În Grecia, Spania, şi Statele Unite, au fost sute de mii de oameni care au ieşit în stradă.”

 În concluzia editorialistei,  noi, ca ţară, stăm bine. Protestele nu sunt de amploarea celor din alte ţări. De ce nu primim felictări din partea americanilor, englezilor?

Protestele continuă, deşi vremea este capricioasă. Săptămâna viitoare vor ieşi şi sindicatele. Să înţeleg că preşdintele şi premierul aşteaptă să ia foc ţara?  De s-ar întâmpla aşa, cei doi, cărora li se cere demisia, vor trebui să fie judecaţi pentru subminarea statului de drept sau a puterii de stat, (trebui esă citesc noul cod penal)!


Cred că pe viitor, ar trebui modificată constituţia în privinţa duratei şi numărului de mandate ale preşeintelui. Să se revină la durata de 4 ani, iar ca număr de mandate, să fie tot tot două dar nu unul după altul. 
Dacă ar fi fost stipulat aşa în constituţie, Traian Băsescu ar fi plecat pe mare, cum de altfel îşi dorea, fie ar fi fost judecat în dosarul flota.