Centralisti si socialisti!

  Mă refer la cei care locuiesc la bloc. Centralişti  sunt cei care şi-au montat sistem individual de încălzire. Socialişti sunt cei care au rămas abonaţi la sistemul comun de încălzire, subvenţionat de la buget. Cei care s-au rupt de sistemul comun, au făcut-o pe buzunarul lor, au cheltuit o sumă mare de bani. Dar, au făcut-o pentru confort, adică să aibă căldură şi apă caldă când doresc ei, la orice oră din zi şi noapte. Au mai făcut-o şi că nu erau mulţumiţi de prestaţia celor care administrau sistemul comun de încălzire  - facturi tot mai mari, de la o iarnă, la alta; nu le mai ajungeau banii; salariile erau mari pentru cei din directorime,  pentru cei din consiliul de administraţie, dar, şi pentru funcţionarii mărunţi; mărunţi dar erau mulţi, ei foşgăiau prin birouri ca mormolocii în balta cu broaşte. După ce s-au rupt de termo-ombilic,  centraliştii au dat piept cu economia de piaţă. Nu?  Ce credeau ei? Centraliştii trecuseră la capitalism. Sărea  preţul metrului cub de caz de la trimestru la trimestru, de la an la an, după legea cererii şi ofertei: creşte cererea de gaz, creşte preţul. Toată fericirea centraliştilor- capitalişti, aceea de a face duş cu apă caldă şi după ora 11 seara, sau în timpul nopţii, oricând li se scoală, nu a ţinut mai mult. Poate trei ani, cel mult. Diferenţa dintre factura de gaz a unui  centralist şi cheltuila pentru căldură şi apă caldă a unui termo-socialist se  micşora  vizibil. Creşterea preţului la gaz, socialistul o simţea şi o simte mai puţin la buzunar decât centralistul. Socialistul a fost şi este subvenţionat. 

S-a ajuns, ca astăzi, socialistul, cel care  primeşte căldură de la distanţă mare să plătească  mult mai puţin decât centralistul. De ce?  Subvenţia este acoperită din banul public, adică şi din taxele şi impozitele pe care le plăteşte centralistul- capitalist.  Este corect? Nu suntem toţi în capitalism? Nu suntem. 

Proba: primarul spune că  în iarna aceasta preţul gigacaloriei va fi subvenţionat de la bugetul local, iar creşterea care o va simţi la buzunar cel conectat la sitemul centralizat de termoficare, adică socialistul de mai sus, va fi foarte mică, cu 6 lei mai mult faţă de iarna trecută. 30 de milioane de lei va fi suma ce o va pompa, primarul, de la bugetul local pentru a compensa diferenţa până la valoarea gigacaloriei , de 387,3 lei. Câţi socialişti mai sunt? Câte căpuşe? 15000 mai sunt legaţi de termo-ombilicul primăriei. Fiecare  va  fi subvenţionat cu suma de 2000 lei. De unde vor  veni banii? Din taxele şi impozitele pe care le plătesc şi centraliştii. Fără să îi intrebe dacă aceştia ar fi de acord. De unde atâta democraţie!

Epilog

Pe o scară de blog au mai rămas doar doi  socialişti. Locuiesc la parter, unul pe coloana din dreapta celălat pe coloana din stânga. S-au vorbit să nu treacă la capitalism. Se cred băieţi deştepţi!  Vor plăti pentru încălzire mai puţin decât în iarna trecută. De ce? Ceilaţi de pe scară, capitaliştii, vor plăti  20 la sută din factura emisă de sitemul centralizat de încălzire, pe motiv că agentul termic circulă prin apartamentele lor, pe verticală, în sus şi jos. Cei doi socialişti nu ştiu ce-i aşteaptă când va veni frigul. Doi dintre capitalişti, câte unul pe fiecare coloană, în astă-vară, au tăiat şi au sudat ţevile care treceau prin apartamentele lor. Au întrerupt turul şi returul agentului termic. Ce răi sunt unii capitalişti!  Nu vor să se solidarizeze cu unii socialişti! 

Cântă, VIOARO!

Din iubirea  ce-i unise cândva pe  Viola şi Ticu nu mai rămăsese mai nimic, o bună parte se  duse în sufletul lui  Titişor, singurul lor copil. Mai rămăsese doar ceva, aşa ca un fum scos de un ciot de lemn ce rămâne stingher în cenuşa unui jăratic adormit.  După ce ei aduseseră  pe lume copilul, niciunul dintre ei nu se mai ostenise să sufle în jăraticul rămas din focul iubirii lor. Din tot ce aveau ei mai bun, atât  material cât şi sufleteşete, îl ofereau copilului lor. Pentru ei rămăseseră,  sufleteşte,  vagi sentimente de dragoste.

În acea seară, ca şi în alte seri se aflau împreună. Împreună, un fel de a spune, nu se aflau toţi în aceeaşi cameră, să-şi  vorbească, să-şi spună ce făcuseră ei  în acea zi. Titişor era în camera lui, exersa la vioară. Numai el ştia ce cânta, dar, destul de bine la  vârsta lui de cinci ani. Ticu plecase în dormitor să citească. Cartea e cel mai bun somnifer pentru el. Cartea îi căzuse din mână, îi acoprea toată faţa. Viola era în sufragerie, se uita la un serial coreean, filmul Negustorul Lim din  seria Legendele Palatului. Era pe sfârşite episodul pe care  tvr  îl difuza în acea seară.  Când se termina trebuia să-l cheme pe Ticu, să vină să vadă Trei Regate, un serial chinezesc. Ea nu se uita la aşa ceva. A văzut un episod şi  nu i-a plăcut. Era un film dur, numai armuri, scuturi, săbii, săgeţi, caii şi oameni sfârtecaţi. Când începe acest serial, ea nu stă în sufragerie.

Filmul la care se uita Viola se sfârşi pe  când Titişor, băiatul ei,  intra în sufragerie.

 - Du-te şi trezeşte-l pe tati, să vină la Trei Regate.

- Nu doarme, citeşte! copilul ştia ce spune, trecuse pe lângă dormitor.

- Tot aia e. Cheamă-l. Eu mă duc să vă pun  masa de seară.

 Titişor fu atras de reclamele de la televizor, aşa că nu plecă să-l trezească pe tati. Se terminară reclamele. În locul lor apărură o sală mare cu multă lume, o scenă cu oameni şi instrumente muzicale. El văzu mai întâi  viorile. Se stinse murmurul din sală. Intrase un om ţinând un beţişor alb în mână. Din sală se stârni o ploaie de apluze.Acel om  se înclină în faţa lor, se întoarse, urcă pe un pedestal,  ridică băţul în faţă lui şi deasupra capului, îl ţinu acolo câteva clipe, apoi în lăsă energic în jos,  moment în care din acele multe şi felurite  instrumente izvorâră primele sunete. Petrişor desluşi doar pe acelea date de viori.

-  Mami, tati, veniţi repede să vedeţi!

Ticu intră primul, era speriat, se trezise brusc din somn. Apoi veni şi Viola.

 - Cântă VIOARELE!

Ticu continua să se frece la ochi nereuşind să vadă acele ceasului de pe televizor. Viola se uita şi asculta acea muzică doar de dragul lui Titişor.

- Eu trebuie să văd Trei Regate, spuse Ticu, uitându-se când la Viola când la Titişor, după ce văzu ce oră arăta ceasul.

- Eu vreau să ascult vioarele!

 - Tati, poate îţi este foame, am făcut un borş de peşte, spuse Viola căutând să-l ia cu binişorul, să-l scoată din sufragerie, de la televizor.

- Adică, să renunţ la Trei Regate! Niciodată! spuse Ticu luând telecomanda de pe măsuţă.

- Du-te tati şi mănâncă borş. Aşa de bun e!

Vorbele băiatului îl linişti ca prin minune. Adesea, Ticu îi intra în voie, avea pentru el o slăbiciune. Adică, nu avea puterea să nu-i dea ceea ce  dorea el  cel mai mult, atunci când asta depindea numai de el.  "O să mă uit la Trei Regate la noapte, în reluare. Borş n-o să mănânc. O să să ies la o bere" gândise Ticu privind la ecranul televizorului. Lăsase telecomanda din mână, o pusese înapoi pe măsuţă.

-  Hai,  în dormitor!  spuse cu o voce dulce Viola, simţind că Ticu bate în retragere.

- Ce să facem  acolo, nu avem televizor,  răspunse cu supărare în glas, Ticu.

- Am eu ceva să-ţi spun.De mult ţin să-ţi spun.  Haide! spuse Viola şi-l luă de mână. Ticu nu se împotrivi. Părea hipnotizat.

- Ce frumos cântă VIOARELE! se bucura Titişor, privind şi ascultând muzica viorilor.

...

În acea seară se reaprinse focul dragostei lor de la ultimul jăratic rămas ascuns în cenuşa  focului iubirii lor de odinioară.