Cântă, VIOARO!

Din iubirea  ce-i unise cândva pe  Viola şi Ticu nu mai rămăsese mai nimic, o bună parte se  duse în sufletul lui  Titişor, singurul lor copil. Mai rămăsese doar ceva, aşa ca un fum scos de un ciot de lemn ce rămâne stingher în cenuşa unui jăratic adormit.  După ce ei aduseseră  pe lume copilul, niciunul dintre ei nu se mai ostenise să sufle în jăraticul rămas din focul iubirii lor. Din tot ce aveau ei mai bun, atât  material cât şi sufleteşete, îl ofereau copilului lor. Pentru ei rămăseseră,  sufleteşte,  vagi sentimente de dragoste.

În acea seară, ca şi în alte seri se aflau împreună. Împreună, un fel de a spune, nu se aflau toţi în aceeaşi cameră, să-şi  vorbească, să-şi spună ce făcuseră ei  în acea zi. Titişor era în camera lui, exersa la vioară. Numai el ştia ce cânta, dar, destul de bine la  vârsta lui de cinci ani. Ticu plecase în dormitor să citească. Cartea e cel mai bun somnifer pentru el. Cartea îi căzuse din mână, îi acoprea toată faţa. Viola era în sufragerie, se uita la un serial coreean, filmul Negustorul Lim din  seria Legendele Palatului. Era pe sfârşite episodul pe care  tvr  îl difuza în acea seară.  Când se termina trebuia să-l cheme pe Ticu, să vină să vadă Trei Regate, un serial chinezesc. Ea nu se uita la aşa ceva. A văzut un episod şi  nu i-a plăcut. Era un film dur, numai armuri, scuturi, săbii, săgeţi, caii şi oameni sfârtecaţi. Când începe acest serial, ea nu stă în sufragerie.

Filmul la care se uita Viola se sfârşi pe  când Titişor, băiatul ei,  intra în sufragerie.

 - Du-te şi trezeşte-l pe tati, să vină la Trei Regate.

- Nu doarme, citeşte! copilul ştia ce spune, trecuse pe lângă dormitor.

- Tot aia e. Cheamă-l. Eu mă duc să vă pun  masa de seară.

 Titişor fu atras de reclamele de la televizor, aşa că nu plecă să-l trezească pe tati. Se terminară reclamele. În locul lor apărură o sală mare cu multă lume, o scenă cu oameni şi instrumente muzicale. El văzu mai întâi  viorile. Se stinse murmurul din sală. Intrase un om ţinând un beţişor alb în mână. Din sală se stârni o ploaie de apluze.Acel om  se înclină în faţa lor, se întoarse, urcă pe un pedestal,  ridică băţul în faţă lui şi deasupra capului, îl ţinu acolo câteva clipe, apoi în lăsă energic în jos,  moment în care din acele multe şi felurite  instrumente izvorâră primele sunete. Petrişor desluşi doar pe acelea date de viori.

-  Mami, tati, veniţi repede să vedeţi!

Ticu intră primul, era speriat, se trezise brusc din somn. Apoi veni şi Viola.

 - Cântă VIOARELE!

Ticu continua să se frece la ochi nereuşind să vadă acele ceasului de pe televizor. Viola se uita şi asculta acea muzică doar de dragul lui Titişor.

- Eu trebuie să văd Trei Regate, spuse Ticu, uitându-se când la Viola când la Titişor, după ce văzu ce oră arăta ceasul.

- Eu vreau să ascult vioarele!

 - Tati, poate îţi este foame, am făcut un borş de peşte, spuse Viola căutând să-l ia cu binişorul, să-l scoată din sufragerie, de la televizor.

- Adică, să renunţ la Trei Regate! Niciodată! spuse Ticu luând telecomanda de pe măsuţă.

- Du-te tati şi mănâncă borş. Aşa de bun e!

Vorbele băiatului îl linişti ca prin minune. Adesea, Ticu îi intra în voie, avea pentru el o slăbiciune. Adică, nu avea puterea să nu-i dea ceea ce  dorea el  cel mai mult, atunci când asta depindea numai de el.  "O să mă uit la Trei Regate la noapte, în reluare. Borş n-o să mănânc. O să să ies la o bere" gândise Ticu privind la ecranul televizorului. Lăsase telecomanda din mână, o pusese înapoi pe măsuţă.

-  Hai,  în dormitor!  spuse cu o voce dulce Viola, simţind că Ticu bate în retragere.

- Ce să facem  acolo, nu avem televizor,  răspunse cu supărare în glas, Ticu.

- Am eu ceva să-ţi spun.De mult ţin să-ţi spun.  Haide! spuse Viola şi-l luă de mână. Ticu nu se împotrivi. Părea hipnotizat.

- Ce frumos cântă VIOARELE! se bucura Titişor, privind şi ascultând muzica viorilor.

...

În acea seară se reaprinse focul dragostei lor de la ultimul jăratic rămas ascuns în cenuşa  focului iubirii lor de odinioară.