Laie or bălaie

Sunt conectat, prin scula de pe masă, la alte scule,  ale reţelei mondiale, care mai de care mai softoase şi mai hardoase. Mă văd ca un broscoi închis într-o sferă din sticlă translucidă,  prin ea desluşind o altă sferă cu un alt broscoi în ea... câte sfere, cel puţin tot atâţea broscoi. Mă simt ca o libelulă izbindu-mă de fereastra unei case, prin care văd altă casă de fereastra căreia, prin interior, se căzneşte să mă vadă  altă  libelulă.

Mă văd ca un peşte mic, cel mai mic dintre cei mai mici, într-un acvariu la fel de mic, lovidu-mă de pereţii verziui, dincolo de ei bănuind a fi alte  şi alte acvarii mici plutind autonom într-un acvariu uriaş, mai mare decât cel mai mare ocean…

Toată această lume, conectată prin scule care mai de care mai softicoase şi hardeioase, e guvernată de legea booleană cu două articole, zero şi unu, când nu-i  laie e bălaie, or e laie or bălaie. 

O fereastră:  http://abjectu.ro/2011/04/poveste-cu-vorbe-mici-poveste-pentru-manoleasca/

Falsul gornist

Slavă Celui de Sus că am apucat să văd că n-a mai venit apocalipsa. Un gornist, un fals arhanghel, de dincolo de ocean, a  împânzit lumea cu panouri publicitare, avertizându-ne  că lumea va pieri (bine, nu toată, mai rămâneau de sămânţă câteva sute de milioane, îngăduitoare apocalipsă).    Unde să te duci? cum  să te fereşti? nici vorbă de aşa ceva în mesajul gornistului. Cum să vină apocalipsa în 21 fix fără nici o întrârziere întocmai ca un tren japonez( înainte de cutremurul din 11 martie).

La noi, la români, ieri a fost o zi relativ calmă, frumoasă, cât a fost ziulica de lungă, s-au ridicat pocale de vin pentru cei care la botez au primit numele Sfinţilor  Constantin şi Elena. Mai mult de  jumătate dintre români au ridicat pocale  în ziua apocalipsei ( un milion opt sute de sărbătoriţi ori şase invitaţi rezultă o cifră frumuşică de  aproape unsprezece milioane de petrecăreţi)  Gornistul de serviciu să sune deşteptarea... să se sperie apocalipsa!