28 apr. 2011

Fantasme


Îmi place să mă joc, să desenez planuri de călătorii, deşi ştiu că  atunci când îmi planific ceva, acel ceva nu se realizează. Dar, uneori merită să-mi  pierd capul mai repede decât să mi-l bat  ca să găsesc   o raţiune împlinirii plăsmuirilor. Pentru sfârşitul acestei săpătămâni stau cocoţate, ca păsările pe sârma de înaltă tensiune, pe tapetul imaginarului călător, mai multe ţinte. Una ar fi să merg la  Nunta Regală, nunta  dintre  prinţul William şi Kate, nunta secolului! (De ce nu se lasă nicio portiţă generaţiilor ce vin din urmă? Să nu mai fie o altă nuntă de anvergură mondială? Să uite ei, făcătorii de imagine, că fata lui TATA, fata „succesurilor”  nu s-a căsătorit?). Din păcate, îmi este imposibil să ajung, acolo, aproape de mirii secolului. Am  destule motive. În fruntea lor stă ţanţoş, ca un cocoş, cel mai important motiv, care imi îneacă barca speranţelor, lipsa invitaţiei.  Eticheta ceremonilor de la curţile regale trebuie respectată de toată lumea. Dacă nu am primit invitaţie, deşi, nici prin gând nu cred că i-ar fi  trecut cuiva să mă invite, stau acasă. Şi apoi, nici nu  sunt prinţ, şi chiar dacă aş fi, tot pe dinafară aş rămâne. Ghinionul s-ar ţine scai de mine. Mă consolez, aflând că şi  prinţul Duda, de pripas în familia regelui Mihai,  nu  va participa la ceremonie, doar la recepţie, adică la cheful de nuntă. De m-ar invita, nu aş merge cu mâna goală, mai am câteva ouă înroşite, un drob de miel, o pască şi-un cozonac...


O altă ţintă ar fi să merg duminică, de ziua Tomei, la Vatican, în piaţa San Pietro, la ceremonia de beatificare, de intrare în rândul sfinţilor a fostului Papă Ioan Paul al II-lea. Venerabilul papă!... Nuntă în ceruri! 


Nu se va îndeplini nici acest plan de călătorie. Motive nu  se găsesc? Unul ar fi propriu plaiului nostru mioritic,  voi aştepta până în ultima clipă invitaţia la Nunta Regală! Al doilea, care mă scoate din groapa închipuirilor, deci cu mare şansă de a se realiza, la bursa pariurilor ar avea cota cea mai mică,  voi merge la Pietrele lui Solomon, unde  Junii, fie ei Roşiori, Curcani, Albiori, Braşovecheni, îmbrăcaţi în straie tradiţionale, călare pe roibi  cu ciucuri tricolore la hamuri,  vor da un mare spectacol. Va fi mai  mai mult ca la o nuntă! ... Şi dacă va ploua? Se vor nărui toate ca un castel de nisip înghiţit de primul val al mării.  Cum de mi-a scăpat acest motiv legat de starea vremii, de posibile intemperii? La Londra va ploua în ziua nunţii? Şi la Vatican?
Dacă da, nu voi fi supărat dacă va ploua şi la Pietrele lui Solomon! Gândire cu amprentă mioritică!...
http://royalwedding.yahoo.com/blogs/watch-royal-wedding-live-on-yahoo-5843



Papa Ioan Paul al II-lea

William si Kate (foto: AP)
S-au sărutat în faţa întregii lumi! (foto: www.yahoo.com)




Junii Brasoveni (foto:Gazeta de perete)

24 apr. 2011

Lumina Învierii

Sub cerul plin cu stele, biserica de lemn, deşi pare o pitică, îi plină ochi de oameni şi-i fără lumină, întocmai ca un  stup de albine. Pe dinafară îs mii de oameni strânşi laolaltă, ei o înfăşoară  ca pe o fecioară la horă cu-n brâu  din pânză de borangic. Veniţi de luaaaţi Luminăăă! Din Lumina Învierii se  desprind, ca nişte mici puişori aurii,  mii de lumini pâlpâind cuibărite-n  palmele celor vii, de faţă, iar prin gândurile acestora şi-n căuşul sufletelor  celor plecaţi dintre vii. Hristos a Înviat! Adevărat a înviat!... 
Bucuria Învierii flutură flăcăruile lumânărilor spre mii şi mii şi mii de suflete. Feţele îs dezmerdate  de lumină. Din mâini împreunate  picură ceară. Este un semn că timpul curge, cum  toate curg şi se scurg în pământ… Încet, încet, brâul împletit din lână de aur  se destramă. Lumini pâlpâind se depărtează de locul minunii ca un râu ieşit din matcă. Ele devin tot mai rare, par a fi stelele căzătoare pe cer. Lumina Învierii trebuie păstrată în inimă, în suflet  ca pe o mare taină!