Cioca-Boca

Pe imaşul de lângă satul Cioca-Boca, unde şi pe mâţă o apucă strechea, s-a răsturnat automotocarul copilotat de Ponta. Din poziţia răsturnat peste cap a bolidului cu patru roţi, El Lidero a ieşit cu faţa curată, nevătămat.

În acele clipe de rostogolire, necontrolată de către pilot, copilotul a văzut stele verzi, şi printre ele, o cruce strălucindu-i. Aşa se explică că acest eveniment petrecut la graniţa paranormalului, nu l-a speriat, ci din contră, l-a îndîrjit.

El va continua lupta începută înainte de-a avea această revelaţie din poziţia rostogolit, de a-l răsturna pe Boc, prin moţiune de cenzură.

Dacă Boc, copilotul auto-moto-guvern-ului băsăscian, va fi trîntit, sper să nu se mai ridice, să nu mai fie lăsat, şi asta pentru a nu ştiu cîta oară, să copiloteze. Pentru a nu mai avea această nedorită surpriză, ar trebui ca liderul opoziţiei, călit în răsturnări, să-l trântească pe copilotul Boc, de să-i zboare fulgii din pilotă ca să nu-i mai fie, nici moale, nici cald, la iarnă.

Dacă aşa se va întîmpla, cine ştie să citească în stele mă poate contrazice, satul Cioca-Boca va fi medaliat de către viitorul preşedinte cu ordinul Crucea Victoriei...

Îmi fac şi eu o cruce, zicându-mi: - Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Să mai fie o minune: pe imaşul de lîngă Piaţa Victoriei copilotul Boc să se răstoarne cu auto-moto-carro!

Din satul Cioca-Boca, pe o scurtătură, se poate ajunge la … Margina !

Cîinele a priceput

În ultimul timp, cîinele era de nerecunoscut. Nu se mai speriau de el nici mîţele. Ajunsese ca la afrontul felin, o ploaie cu stropi de salivă, el să răspundă doar cu un mîrîit anemic. Tocmai el, cel care înspăimînta atunci cînd, proptit cu picioarele din faţă, cu toţi muşchii încordaţi, îşi dezvelea caninii mîrîind, ca o mobră, de le zbîrlea părul pe spate patrupedelor masculine.

În ziua aceea, stăpînul îl lăsase, întins pe covorul plin cu păr, în faţa televizorului. Îi pusese doar apă în farfuria de alăturea. Era lingav, nu mai mînca. Nu mai suporta să ţină pe cap chipiul, ca în zilele lui de mare crai canin. Sleit de puteri, el îşi trecea timpul mijind ochii la televizor, deşi nu-i mai aducea nicio plăcere canină. Nu-l mai interesa nici să butoneze telecomanda, aşa cum îi plăcea cîndva să apese cu laba pe butonul cu săgeată, pînă ajungea la planeta animalelor, unde privea la o piţipoancă de căţea participantă la un concurs de frumuseţe canină pînă i se scurgeau balele...

Cînd se-ntorsese stăpânul, cîinele nu mai era la locul lui, şi nici altundeva prin casă. Televizorul era deschis pe un canal de ştiri. Se dezbătea manifestarea poliţiştilor, întorcînd pe toate feţele lozinca pe care aceştia o strigaseră:

- Ieşi afară javră ordinară!

Cîinele a priceput! A ieşit. A plecat pentru totdeauna. A dispărut. Stăpînul lui nici nu schiţă vreo intenţie să iese să-l caute. El ştia că zilele lui sunt numărate. Dar nu se aşteptase să fie în stare să facă aşa ceva. Deşi arăta jalnic- era slăbit, îi cădea părul- a dovedit un simţămînt mai înalt decît al unora dintre oameni.