- Cum simţi tu dragostea, afecţiunea aproapelui?
- Eu o simt venind călare pe cuvinte. Cuvintele izvorâte din suflet, din inimă sunt caii albaştri ai dragostei.
- Cai domestici, sau sălbatici?
- Nu contează, să fie albaştri.
- Cuvintele pline de ură sunt caii sălbatici ai sufletului?
- Nu numai, sunt şi cai domestici care te lovesc pe neaşteptate.
- Sunt cuvintele grele venite tocmai de la aceeia la care nu te aşteptai?
- Aici este miezul chestiunii în discuţie. Cuvintele de ură nu vin călare numai pe un cal sălbatic. Vin călare şi pe calul de lângă casă. Durerea este mult mai mare.
- Ce poţi să-i mai faci unui cal domestic, după ce te loveşte în piept cu copita?
- Unii ar zice să stai mai departe de copita lui, să care cumva să mai primeşti alta, şi să continui să-i dai mai departe ovăz.
- Şi nu este aşa?
- Asta s-ar numi resemnare, să trăieşti alături de cal, de cel care te-a apostrofat cu o copită. Sufletul poartă amprenta copitei.
- Poate ar trebui îmblânzit.
- Cel nărăvaş din naştere greu se mai vindecă.
- Nu ar fi mai simplu să împuşti calul?
- Numai un om cu copită în loc de cap poate să împuşte un cal, fie şi acela nărăvaş, domestic sau sălbatic.
- Adică unui cuvât de ură să nu-i răspunzi cu un cuvânt de ură!
- Pe câmpul de luptă vor fi pierderi de ambele părţi. Nu va fi nimeni învingător. Oamenii au nevoie de dragoste tot aşa cum au nevoie de aer şi apă. Mai puţină pâine şi mai multă dragoste! Să iubim caii albaştri !
Cristi si Gabriela Iacob venind la nuntă pe un cal ... albastru!
