Strâng ziarul sul, bâzâitura de musca devenise insuportabilă … pleosc !.... bzzzz ! … pleosc !! …mă uit pe dosul sulului … nici o urmă ! …- Unde, spurcăciunea, te-ai aşezat ? Mătur cu privirea tavanul, … pereţii, … uşa …ai obosit mizerabilo! -Stai ca te lipesc eu de uşă!
Ma apropii fără să văluresc aerul, dau elan sulului din mână … scârţâitul uşii imi opreşte acţiunea ucigaşă … prin deschizătură se iveşte un cap cu părul laţos, cu o privire speriată, pe tricou-i jegos tocmai se aşezase musca…
- Nu da nene, nu ma lovi !
- Pe cine mata-n cur cauti ?
Ma apropii fără să văluresc aerul, dau elan sulului din mână … scârţâitul uşii imi opreşte acţiunea ucigaşă … prin deschizătură se iveşte un cap cu părul laţos, cu o privire speriată, pe tricou-i jegos tocmai se aşezase musca…
- Nu da nene, nu ma lovi !
- Pe cine mata-n cur cauti ?
- …
- Hai, intra ! Inchide usa ! –intre timp musca disparuse.
Un baiat nu prea inalt, cu ochii mari si negri, in haine murdare, se oprise dupa doi paşi, se întoarse, cautându-mi privirea.
- De ce-ai venit, vrei bani ? Ia-i d-aici şi pleacă !
- Nu mă aştept să fiţi mai bun ca alţii, rogu-vă! ascultaţi-mă !
- Sigur că da, te ascult împărate !
- Eu de mic am fost abandonat, orfelinatul mi-a fost şi mamă şi casă. Aveam unde dormi, aveam şi ce mânca, puteam să învăţ şi chiar imi plăcea cartea, dar gândul că nu-mi cunosc mama mă neliniştea, îmi rodea sufletul. Mă întrebam aproape zilnic : cine-i femeia care m-a născut ? Până-ntr-o zi, eram mare, trecusem de-a opta, m-am înhăitat cu alţii şi am fugit.
- Tot n-am priceput, de ce-ai dat buzna peste mine?
- Am un mesaj, daca îl public, cine ştie, poate am noroc să-i găsesc. Am încercat de 1 Iunie, de ziua copilului, dar toţi, pe unde-am fost, mă scoteau afara cu şuturi-n cur.
- Dă-mi-l sa-l citesc !
Pe mine mă cheamă Ioanid, caut pe mama şi pe tata care m-au abandonat, am un semn, o frunză pe piciorul drept, vă aştept în Gara de Nord la capătul peronului doi …Am cerut sprijin în stânga şi dreapta, m-am săturat de ajutorul lor, aşa că, spun cu năduf : mă piş pe organele la care am apelat, inclusiv pe Ceauşescu ...care nu sunt in stare sa–mi găsească pe mama şi pe tata …
- Mă copile, tu nu ştii pe cine vrei sa te pişi, sunt mulţi ani de cand Ceausescu nu mai e, ş-apoi organele sunt băgate până-n gât în cazul Elodia ?
- Deşi stau pe sub poduri şi-n canale, ştiu cine-i preşedinte. Nu-l scriu, nu mai vreau să fiu dat afara cu şuturi-n cur.
- Până să ţi-i găseasca, spune de unde să te ia?
- Am scris mai jos, nu direct, aşa mai pe ocolite, v-am zis că-mi plăcea cartea.
O gură de canal, trepte, un carton , paie şi ţoale mi-e patul de-o noapte,
Mă încălzesc stând lipit de unul sau de alta, aud ţipete, dar şi şoapte,
Maţele-mi ghioraie de foame, aţipesc între doua treceri zgomotoase de tramvaie,
Am vise plăcute : mama vrea să mă ia în braţe, am coşmaruri : aud cântec de cucuvaie.
...
P.S.
Cum de-ai avut gândul negru şi laş,
Să lepezi în maternitate un biet copilaş?
Inima şi gândul nu ţi-au fost la mine ,
Ştiind că mă alăptează mame străine ?
Ştiind că mă alăptează mame străine ?
- Adica iarna, cine vrea sa te caute, ridică capacul si strigă : Ioanideee ! Iar pe timp de vara ?
- E simplu pentru mine, dorm prin parcuri, mă învelesc cu cerul de stele. Dar v-am spus, în fiecare dimineaţă sunt la peron în gară, aştept trenurile de Timişoara , Satu-Mare şi Piteşti.
- Deocamdată nu pleci la gară, pâna diseară avem treabă.