Parcul Cismigiu la sfarsit de martie si inceput de primavara. Natura s-a trezit la viata dupa un somn de-o iarna, dand binete prin susurul sevei din plante si ramuri de copaci, prin florile si frunzele de un verde crud, de se hranesc cu lacomie din licoarea pamantului incalzita la focul razelor de soare.
Doi porumbei se alearga-n aer, se lasa-n zbor planat pe alee,… el se infoieste ,… paseste tantos, da ocol porumbitei, scoate sunete guturale,… isi misca in sus s-n jos capul, porumbita ii raspunde, il imita prin aceleasi miscari, ca si cum s-ar privi-n oglinda,… de indata ce se opresc, isi intind gaturile… isi apropie ciocurile… se saruta.
Cine sa-i priveasca pe indragostitii porumbei? Copiii care se zbenguie, alearga ? Microbistii adunati ad-hoc, cuprinsi de galceava, mai incolo pe aceeasi alee ? Baiatul cu fata-n brate de pe banca alaturata, prinsi in acelasi ritual ? Nu !
De pe banca de langa palcul de copacei infloriti-n galben, un batranel priveste jocul erotic al porumbeilor .
Spectacolul de tandrete , ii trezeste o veche amintire, ii deschis o rana sufleteasca.
Imi amintesc, parca ar fi fost ieri. Era inceput de saptamana, 4 aprilie 1944. Privesc golul imens al usii din gara, pe unde trebuie sa apara Dora. Faceam naveta intre Ploiesti si capitala. Invatam la acelasi liceu, la Sf. Lazar. Locuiam la internatul liceului. Sambata ne intorceam. Veneam mai din timp la gara, imi placea s-o astept.De fiecare data aveam sentimentul ca nu mai vine …
Alearga spre mine, ... o strang in brate, ... simt ca ma sufoc, o indepartez sa-i privesc sufletul prin transparenta ochilor de smarald, ... ea revine, isi cuibareste timiditatea in causul palmelor mele, ii soptesc ... o sarut...
Stateam unul langa altul, ne placea atingerea, eu o tineam cu o mana de mijlocel, dusa pe la spate si ea la fel pe mine, priveam locomotiva invaluita de aburi ca o ceata diafana, un urias cu fata neagra si paru-i din valatuci albi ca de lana, venea mancand aerul, in ritm sacadat,… o strangeam mai aproape de mine, ii simteam respiratia, as fi dorit sa opresc clipa aceea, cu uriasul spanzurat in aer scotand incotinuu fuma alb pe nari, sa nu mai vina niciodata ...
In trenul ce venea din nordul Moldovei si se indrepta spre Bucuresti,- un singur tren pe zi - oamenii is obositi, unii de prea mult stat in picioare pe holul neincapator, altii cu fundurile intepenite de prea mult stat pe banchetele rigide, tracasati de opririle dese, pentru a lasa cale libera trenurilor cu regim special, cu militari, tunuri, tanchete, animale, raniti, prozonieri.
Urc primele trepte ale scarii vagonului, o protejez pe Dora de coatele celor din fata, nu reusim sa inaintam prea mult, ne oprim in dreptul primului compartiment, las bagajul la picioare, o ajut pe Dora sa intre in deschizatura usii, o prind cu mainile de mijloc, ... eu si ea leganati de cantecul rotilor de tren ...
- Cat o mai fi ora, domn’ sergent ? aud ca il intreaba un mosulica simpatic, pe militarul ce-i statea alaturea.
- O fi cat o fi,…dar ce putem face , … suntem la voia intamplarii, … crezi ca omul de pe locomotiva n-ar vrea sa ajunga mai repede la capat, s-o fi saturat pana peste cap de drumul asta … nu depinde de el … poate de Al de Sus.
- Eu ma orientez dupa cat e de cocotat soarele pe bolta, cand il vad sau de nu, il dibui, … aici in tren de aseara sunt, am pierdut simtul orientarii, parca mi-a legat cineva ochii si mintile.
- ... Socoteste si ‘neta, … daca acele ceasului din gara Ploiesti erau la ora zece,… acum suntem intre Chitila si Gara de Nord,… dupa cum de tare merge trenul cat sa fie ? …Sa fie trecut de ora 12.
- Daca stii viteza trenului si distanta poti sa calculezi timpul, imi amintesc ca am intervenit in discutia lor.
- Ehe, tinere, daca ma apucam sa calculez distanta,.. sa pun inaltatorul,… sa-l iau in catare pe neamt, pai se gata lupta , sau nu mai eram acum in ast trin sa va povestesc. Cum crezi ca la Oituz, in anul o mie noua sute si optusprezece, i-am dat indarat pe nemti . Ei nu s-au speriat de gloantele noastre,ei s-au ingrozit de strigatul nostru de urale, de curajul nostru de a lupta cu baioneta la arma, asa sa stii. I-am speriat de moarte pe nemti. A scapat doar cine a avut zile de la Dumnezeu. Nu mi-a pasat ca mi-am pierdut un picior, l-am dat pentru victoria de la Oituz.
- Asa de bine i-ai speriat badie, de luptam dupa douazeci si… de ani cot la cot impotriva rusilor. Nu mai sunt nemtii de azi ca cei pe care i-ai speriat matale la Oituz. Nemtii sunt cu armamnt complet nou, nu are nimeni armamentul lor, merg la lupta calare pe motociclete, fumeaza tigari bune, mananca ciocolata, in timp ce noi tragem afeturile cu calul, haine proaste, fumam marasesti sau nationale, mancam fasole cu ciolan,… Nu , nu am timp sa-ti povestesc prin cate am trecut, de cand rusii au spart frontul la Cotul Donului , …de sapte ori am crezut ca voi fi avansat post-mortem si de tot atat ori am scapat. Eu nici acum nu-mi dau seama prin ce minune. Ca sa-ti iau vorba matale, am dat si eu un ochi, dar drept sa-ti spun nu stiu pentru ce l-am dat. Ca maine rusii vor incepe atacul pe frontul de la Iasi, si atunci sa vedem pe unde scoatem camasa, noi, natia romana. Ce-o sa le povestesc eu copiilor mei si nepotilor ?
- Ahaa ! de aia sunt tot mai dese alarmele aeriene in Bucuresti, in ultimul timp. Ultimul atac aerian a fost in vara trecuta, le-am intrerupt eu vorbele lor de oameni mari care au facut razboiul.
- Cand auzeam pe don’lent: aviatia la joasa inaltime ! ma arunacam acolo unde ma gasea nevoia, asteptam din clipa-n clipa sa-mi vina sfarsit.
Nu le mai urmaresc vorbaria, ... Dora pe patul bratelor mele adormita de cantecul monoton al rotilor de tren, ... ii simt bataile inimii, ... aud raste scurte, franturi de cantec, ...
Ne-a trezit zdruncinatura vagoanelor, zgomotul de fiare frecate, ... ajunsesem se pare in Gara de Nord.
Un suierat scurt de bun sosit in gara, un al doilea mai lung, un al treilea si mai lung,… nu se mai termina suieratul, ne priveam unii pe altii, nimeni nu mai misca,..
Intr-un tarziu mi-am dat seama ca erau de fapt sunetele sirenelor de alarma aeriana. Ce sunete sinistre !
Imi aduc bine aminte, ca le-am spus zambind :- este un exercitiu de alarma aeriana, in fiecare zi, sunt din astea in capitala.
Ca la un semnal toti incepem sa ne miscam spre iesire, unii incerca sa coboare prin deschizatura geamurilor, nu au rabdare, aud tipete, strigate. DORA se tine strans de mana mea, o trag spre usa vagonului, ... cobor scarile, o prind in brate, o sarut inainte de a lasa-o jos... imi parea usoara, se zice ca iubirea invinge gravitatia.
Ma intorc spre scara vagonului, unde mosul asteapta sa-l ajut , in spatele lui, sergentul.
De ce nu a coborat sergentul inaintea badiei si sa-l ajuta? I-am dat mana, atunci am vazut ca avea un picior de lemn, … zgomote ca de huruit de motoare invadeaza aerul, amestecate cu altele parca suierate, cresc in intensitate, tot mai tare, si mai tare,… urechile nu le mai suporta, suieratul dispare dar in aceiasi clipa ii ia locul un zgomot infundat ce-l simt in creier, se zdruncina pamantul, peronul sub picioare, vagonul se inalta de pe sine, se balangane, mosul este in bratele mele sau suflul ma arunca in bratele lui, ne departam de vagon plutind prin aer, se lasa o liniste stranie,..nu simtim decat plutirea … o bufnitura abia perceputa … intunericul.
Vad o femeie aplecata asupra mea , imbracata in alb , imi spun sau ma amagesc ca-i Maicuta Domnului. Ii vad buzele miscandu-i-se, imi vorbeste, nu aud ce-mi spune, … ii vad crucea rosie pe boneta ... Privesc intr-acolo, de unde vine o caldura dogoritoare ca o arsita de vara,… arde o casa, oamenii is aplecati peste geam cu mainile in gol, …inchid ochii, imi apare ca prin vis imaginea Dorei, cum se departeaza de mine, eu intind mana intinsa spre mosul de pe scara vagonului …
Simt ca nu stau pe pamant , pipai cu mainile sub mine, … simt o mana ... ma sperii, dau sa ma ridic, simt o durere surda in tot corpul, un picior nu ma asculta, plang si strig nerecunoscandu-mi glasul: mamaaa ! ... Doraaaa !...
Vagoanele trenului ardeau, fiare rasucite, incovioiate tintind cerul, … tipete, fum, mult fum innecacios , mirosuri de par si carne arsa,… ici si colo fantome in alb, cautau cu privirea-n pamant, se aplecau , luau si puneau in saci. …
Pe un pat de spital un tanar cu un picior amputat, celalat in bandaje, intreba, pe cine se apropia de pat, daca a vazut o fata de o cheama Dora.
Un ziar , o pagina cazuta langa pat: "In ziua de 4 aprilie 1944, aviatia americana a bombardat masiv orasele Ploiesti si Bucuresti, cu doua valuri de bombardiere B-24 "Liberator", care au decolat de la baza Foggia, Italia. In capitala, cea mai grav lovita a fost zona Garii de Nord. Cladirea garii a fost distrusa in totalitate. Dupa unele surse, se estimeaza peste 2000 de morti si raniti grav, majoritatea populatie civila si personal CFR."
Inceput de aprilie 2008, in parcul Cijmigiu ,… pe o banca, un domn de varsta a treia, priveste in gol, are fata impietrita,… pe alee doi porumbei se rotesc ca intr-o joaca de copii …
Nu departe troneaza un monument, sub forma de carte, cu inscriptie bilingva, in memoria celor 269 de soldati americani morti pe teritoriul Romanei in Al Doilea Razboi Mondial "pentru eliberarea Europei si pentru gloria Statelor Unite".
Porumbeii se ridica brusc in aer, oamenii alearga care incotro, apar ca din senin miltari mascati, inconjura foisorul, arunca fumigene, trag cu pistoalele, …
Un tanar il vede pe batranelul nedumerit , speritat, sprijinit in baston, in mijlocul aleii, se opreste din alergare si-i spune, gafaind :
- Nu te agita tataie ... este un exercitiu de simulare ... summitul NATO ... vom fi in atentia lumii pana in 4 aprilie ... misto tare !
