Sunt vrăbiile de lângă noi

Afara ninge , este frig, în sobă lemnele ard,
Vrăbiile stau ciorchine pe ramuri şi pe gard.
Deschid fereastra , pe tavă firimituri presar
Ramase de la masă şi astept sa vina iar.

Se reped flămânde si cu priviri speriate-n jur,
Ciugulesc la repezeală si se întorc pe rând.
Altele iau locul de prin împrejur,
Nu se sfâşie între ele ,se îmbie ciripind.

Ţiganiada

Seara la Tor di Quinto într-o vila de carton,
Stătea Parpangel bulibaşa pe un tron,
Intrară mai intâi pirandele,
Cele ce cu purandeii strânse lovelele.
Intrară apoi manglitorii
Ce usuraseră trecătorii .
Dupa ce vărsară tot ce adunară
Îl salută pe bulibaşă şi plecau afară.
Înainte de culcare Parpangel pe tastă a apăsat
Să vadă dacă e adevărat cum că Mailat
Ar fi omorât-o pe Giovanna ,un mare păcat !
Aoleu e lată işi zise când văzu cu ochii
Pe sticlă decretul, care va declanşa ‘banchetul’.
Dacă până dimineaţă nu ne calcă buldozerul
Vom face planul încotr-o vom lua-o cu totul.
Dar nu se crăpă de ziuă bine
Când carabinierii intrară in colonie ,
Urmaţi de cei cu demolarea şi până în amiezi,
În urmă au rămas imense grămezi
De pereţi de carton amestecaţi
Cu pământ, boarfe şi ţipete de ţigani .
...
Ironia sorţii, după atâta amar de vreme
Neamul lui Parpangel frate,
Este al Romei duşman de moarte,
Cum Hannibal fuse in antichitate .