Cele fără de cuvinte

Numai omul are grai. Furnica are? N-are! Dar nici că  i-ar trebui. Ar avea ea timp de  pălăvrăgeală? Dacă am avea răbdare, nu numai timp, să ne aplecăm, să privim de aproape un  muşuroi,  nu vom zări  două furnici  să stea la poveşti, să bârfească. Ar  avea dreptul să se oprească ca să-şi tragă sufletul, cum spunem noi, cei cu grai, adesea.

Dar numai furnica n-are grai? N-are nici melcul şi nici iepurele, nici râma şi nici şarpele, nici boul şi nici tigrul, nici găina şi nici vulpea. Nu au!, dar cand se intalnesc negrăitoarele, oare ce gândesc? E prea mult spus.  Să zicem - ce simt ele? Poate au un limbaj al lor. Nu cred că depunem un efort prea mare, noi, fiinte inteligente, pentru a intui ce işi spun pe limba lor, necuvântătoarele.

Doi melci de se intâlnesc, discută vrute şi nevrute, ca să le  treacă mai uşor timpul. De fapt ei nici nu trebuie să se oprească pentru a pălăvrăgi. Ei când merg parc-ar sta. Oricum, ei se înteleg de minune. Între ei există o pace veşnică. Aţi văzut doi melci să se ia la trântă, să-şi strice unuia altuia casa? Nu sunt invidioşi unul pe altul. Adevărul e că toţi arată la fel. Nu este unul mai urât ca  altul. Au şi casele aceeaşi linie arhitectonică.

Mult mai interesant de ştiut ar fi, ce ii spune melcul unei râme atunci cand aceasta se târâie pe lângă el? Sau pur şi simplu ei se neglijează: - Nu te-am vazut, nu m-ai vazut!

Dintre cele doua târâtoare (scuzati termenul!) mai degrabă râma ar avea ceva de spus. Şi nu din invidie.

Ce!, ea n-ar putea să ducă-n spinare o casa! Dar decât să se plimbe toată ziua cu ditamai imobilul  în spinare, tot mai bine e să se strecoare cu uşurinţă,  să intre repede-n pamânt, nu neapărat de ruşine, ci pentru că acolo se simte ea mai bine, sub pământ e raiul ei. 

Şi mai cred că melcul, în bunătatea lui nemăsurată,  nu are faţă de râmă un sentiment  de repulsie, mai degrabă de milă:  - Râma nu are nici cap şi nici coadă, aşa că nu e de mirare că nu are nici casă! Sigur că da,  melcul are toate motivele sa gândeasca aşa. Dacă din întamplare un melc şi-o râmă se-ntâlnesc în cale, el şi ea   nu au mai nimic să-şi spună.

Până când omul va născoci un traductor, care să transforme semnalele electice, transmise de creierele necuvântătoarelor, în cuvinte,  ar trebui să intuim ce işi transmit unele altora atunci când se întâlnesc.

Ce iş spun boii între ei nu ne interesează atât  cât ne-ar interesa ce işi spun, dacă mai au timp, doi tauri  sau doi berbeci, când  se bufnesc, se trântesc din gelozie pentru o vacă,  respectiv pentru o oaie. În acest caz nici n-am avea  nevoie de traductor. 

Ar fi tot atât de interesant, pentru  noi, fiinţele grăitoare, ce îi spune melcul unei furnici când micuţa-hărnicuţa, se urcă pe casa lui şi tropăie, sau  când îl muşcă de părţiele lui moi!

Mergeti de vedeti cum e  si in  lumea lor !

Între a săpa şi a croşeta

Un partid din opoziţie a iniţiat un proiect de lege pentru un TVA de 5 procente la alimentele de bază. Legea a fost votată ieri de Camera Deputaţilor. Legea a trecut, urmează să fie promulgată. Nu trecea dacă nu ar fi votat în favoarea propunerii şi deputaţi ai puterii. Ce să însemne? Mai întâi, după cum se vede, cu fiece zi ce trece, barca puterii ia tot mai multă apă, şi pompele din dealul Cotrocenilor nu mai fac faţă. Apoi, după cum se anticipează, când cei din actuala opoziţie vor ajunge la putere, îi vor chema în istanţă pe cei din actuala putere, pentru subminarea nivelului de trai.

Unii dintre pedeleii care au votat ieri în favoarea legii, astăzi s-au dezis. Nu au ştiut ce au votat! Curat murdar! Să nu regrete, mai târziu! Pedeapsa -muncă în folosul comunităţii- v-a fi nuanţată, de la a săpa un tunel pe sub Munţii Carpaţi ( de la autostradă ne luăm gândul), şi până la a croşeta pulovere şi ciorapi. Cine a votat şi s-a dezis apoi, va trece la târnăcop.

Dacă Elena Udrea nu se va dezice va avea mari şanse să (ne) croşeteze. Ea ştie bine cu andrelele! A dat probă la televizor. Pe bune! Nu avem noi lână cât ar fi putea ea să croşeteze. Cererea de pulovere şi ciorapi de lână va fi mare. Iarna care vine, după cum prevăd meteorologii de pretundindeni, va fi cea mai năprasnică dintre ultimele o sută de ierni. Dacă va depăşi norma, nu se ştie cu cât i se va diminua pedeapsa, dar va fi o şansă mare să ieşim din criză. Va creşte exportul de ciorapi de lână. Iarna va fi grea în toată Europa.

Viitor de lână ţara noastră are!

Un scenă dintr-un viitor apropiat:  Femina de Ioan Usca

Judecă şi tu!

În astă seară, la TVR1 am urmărit noua emisiune de toamnă:    “Judecă tu!”

 “Avem nevoie de capitalism în România? “  a fost întrebarea serii, dezbătută de către moderatoarea  Irina Păcurariu, (neschimbată),  împreună cu patru  invitaţi,  permanenţi, (  nu s-au ridicat din fotolii până la finele emisiunii) : un filozof - Andrei Cornea,  un eseist,-Mihail Neamţu, un om de afceri -Doru Lionăchescu şi Cristina Stănciulescu - redactor şef la revista Viva,  şi alţi trei,  invitaţi, navetişti: mai întâi liderul de sindicat  Dumitru Costin (nu Miron), apoi analistul Liviu Voinea şi în final Florin Pogonaru, presedintele oamenilor de afaceri români. 

Spre final, am văzut cum ultimul invitat,   Florin Pogonaru,  a băut din paharul cu apă aflat pe masa din faţa fotoliului său, pe care stătuse  înainte analistul Liviu Voinea,   iar  înaintea acestuia liderul de sindicat.

După stingerea emisiunii, am rămas cu această imagine, şi cu o întrebare: o fi băut toţi trei din  acelaşi pahar?

Până voi găsi înregistrarea video a emisiunii, cred că da! şi în baza acestei supoziţii  înseamnă  că   avem nevoie  de capitalism şi nu de socialism!

Cioca-Boca

Pe imaşul de lângă satul Cioca-Boca, unde şi pe mâţă o apucă strechea, s-a răsturnat automotocarul copilotat de Ponta. Din poziţia răsturnat peste cap a bolidului cu patru roţi, El Lidero a ieşit cu faţa curată, nevătămat.

În acele clipe de rostogolire, necontrolată de către pilot, copilotul a văzut stele verzi, şi printre ele, o cruce strălucindu-i. Aşa se explică că acest eveniment petrecut la graniţa paranormalului, nu l-a speriat, ci din contră, l-a îndîrjit.

El va continua lupta începută înainte de-a avea această revelaţie din poziţia rostogolit, de a-l răsturna pe Boc, prin moţiune de cenzură.

Dacă Boc, copilotul auto-moto-guvern-ului băsăscian, va fi trîntit, sper să nu se mai ridice, să nu mai fie lăsat, şi asta pentru a nu ştiu cîta oară, să copiloteze. Pentru a nu mai avea această nedorită surpriză, ar trebui ca liderul opoziţiei, călit în răsturnări, să-l trântească pe copilotul Boc, de să-i zboare fulgii din pilotă ca să nu-i mai fie, nici moale, nici cald, la iarnă.

Dacă aşa se va întîmpla, cine ştie să citească în stele mă poate contrazice, satul Cioca-Boca va fi medaliat de către viitorul preşedinte cu ordinul Crucea Victoriei...

Îmi fac şi eu o cruce, zicându-mi: - Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Să mai fie o minune: pe imaşul de lîngă Piaţa Victoriei copilotul Boc să se răstoarne cu auto-moto-carro!

Din satul Cioca-Boca, pe o scurtătură, se poate ajunge la … Margina !