11 dec. 2011

Azi mai bine decât mâine

Nu se mai gată zilele de post! Sunt dincolo de jumătatea drumului până la Ignat. 
De la Ignat până la Crăciun, cine e ăla care n-o să guste din porcării
Ca să treacă mai repede timpul, e o iluzie de fapt, îmi caut de treabă prin bucătărie...
Dintr-un ciorchine de banane, rup una,... coaja i-o desfac în trei fâşii,… îi iau miezul şi-l rup în trei,… bucăţile le pun într-un vas înalt,… din farfuria cu portocale iau la întâmplare două, toate sun la fel,… le retez la vârf, pe rând, una câte una,…le crestez de-a lungul, mergând cu vărful cuţitului pe un meridian imaginar,… le jupuiesc, cojile se răsfrâng,... aşa portocala pare ca o floare de lotus… cu degetele le desfac felii, felii, cu grijă să nu le sparg peliţa, le adun în căuşul palmelor,... le dau drumul să cadă în vas, peste bucăţile de banană… mai adaug, mai mult pentru aromă şi culoare, boabele negre culese de pe un strugure… iau din frigider cutia de carton cu lapte de soia,  import din peninsula iberică, din care torn cam cât ar curge rotind-o de două ori deasupra vasului… peste acestea toate adunate, adaug coniac imperial,... tot ce mai era pe fundul sticlei Courvoisier!… bag în priză ştecherul sculei, scula e un mixer, are o formă alungită,… apuc scula cu amândouă mâinile,… o afund în fructele din vas, apăs cu degetul mare pe comutator, îl ţin apăsat,…zgomotul şi mişcarea bruscă de rotire a cuţitului îmi transmite o vibraţie prin tot corpul,… o ţin zdravăn în mâini, nu o slăbesc, o ridic şi o cobor pe verticală,… când o afund  scula geme înfundat, răguşit, când o scot ea îşi schimă tonalitatea, are un sunet ascuţit, ca un guiţat,… din câteva mişcări, sus-jos, sus-jos, în vas râmîne o zeamă vâscoasă de culoare galben-portocaliu, amestecat cu mov,… pun scula alăturea de vas (cum am luat mâna   de pe ea, s-a şi oprit),… nu mă pot abţine să nu gust din ceea ce am făcut cu mâinile mele,… iau din sucul prelins pe pereţii vasului cam cât s-ar aduna pe un vârf de deget,… hmmm!... gust acrişor-dulce,... simt şi aromă de coniac,…declar ca bun pentru consum,… răstorn sucul într-o farfurie adâncă, de fapt e mai mult decât un suc, mai este acolo şi mulă pulpă.
După ce am consumat delicioasa cremă de fructe, mă simt,… cum să zic,… uşor ca un balon,… sunt mai optimist,...  nu mă interesează câte zile de post mai sunt,... nici dacă în bugetul de la anu'  vor mai fi bani destui pentru plata salariilor şi pensiilor…Existenţialism!
Îmi vine să citesc…o poezie…de...Geo Bogza… Răsfoiesc,… mă opresc la:


Coşmarul


Rătaceam parcă printr-un oraş al câinilor. 

Câini, numai câini treceau pe strada: 

Unii intr-o parte, altii în alta. 
Toti purtau câte o servietă gălbuie 
Şi treceau, plini de importantă, într-o parte si alta. 

Mirarea mea n-ar fi fost atât de mare, 
Şi nici spaima ce m-a lipit de ziduri, 
Daca din privirile pe care mi le aruncau 
N-aş fi inteles că servietele lor erau croite 
Din piele de om.

5 dec. 2011

Mai mult decât încălzirea globală

Bate vântul! Bate din toate părţile, de la APUS, de la RĂSĂRIT! Şi nu e rece cum ar trebui să fie pentru luna decembrie. Bate un vânt cald. Nu este un semn bun ca mai în urmă cu două decenii şi doi ani peste ele. Va fi mai mult decât o revoluţie!  Tare mi-e teamă că vom vedea, tramnsmis în direct de către televiziuni, începutul celui mai cumplit război din acest secol.

 Va bate un vânt cu neutroni, sau neutronii vor veni cu vântul! Se va încălzi pământul. Se vor încălzi oamenii. Va fi o încălzire globală, alta decât cea de care ne tot plângem. Suntem pregătiţi pentru a înfrunta orgiile acestei posibile conflagraţii? Ce ar trebui să avem şi nu avem? Unde ar trebui să ne adăpostim ca să scăpăm cu viaţă. O spun nu din laşitate ci din spirit de conservare, pe care îl are orice om, de altfel. Fiecare se gândeşte cum să scape cu viaţă el şi cei apropiaţi...

Circulă în mediile de informare, pe internet tot felul de scenarii despre începerea unui război în Orientul Mijlociu  Doar un eemplu:  Syria-Iran-Turkey: New war scenarios in the Middle East  
Extinderea lui la scară planetară va însemna printre multe alte rele şi  pieirea a cca. unui miliard de oameni!

Ca orice credincios, spun să ne ferească Dumnezeu de aşa ceva! Sau, în altă variantă, cum ne-o fi norocul! Oare am ajuns să fim aşa de mulţi ca număr încât Dumnezeu nu ne mai ştie, nu ne mai are în grija lui? De fapt vom înţelege mai bine sensul expresiei : Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii! Care sfinţi veţi zice? Cum, care? Dintre iranieni, americani, izraelieni, sirieni, ruşi, libanezi, chinezi, indieni, pakistanezi, afgani, irakieni, turci, francezi, englezi, egipteni, libieni... doar aceia care se află în acest timp la butoanele puterii (ordinea este aleatorie, şi cei de faţă, românii se exclud!)...
Eu nu doresc decât La mulţi ani, LUME!