7 apr. 2011

In masina numarul sase

Este ora trei,  după amiază. Soseşte în staţie maşina numărul şase. Oamenii aleargă spre ea. Uşile se deschid, lumea se buluceşte, se urcă şi prin stânga şi prin dreapta. Reuşesc şi eu,  dar, nici prin faţă nici prin spate. În maşina numărul şase nu găsesc un loc să stau, nici pe stânga nici pe dreapta, nici în faţă nici în spate. Unde e respectul de altădată al celor tineri, şi de pe stânga şi de pe dreapta! Eu dacă aş fi prins un loc pe scaun, fie în faţă fie în spate, fie pe stânga fie pe dreapta, m-aş fi ridicat şi l-aş fi cedat... unei doamne, fie de pe stânga, fie de pe dreapta. Aşa că nu am altceva de făcut decăt  să mă agăţ de bară, şi cu stânga şi cu dreapta. Dar, nici aşa nu stau bine, sunt împins, brutal aş spune, şi din faţă şi din spate, şi din stânga şi din dreapta. Rabd eu ce  rabd, şi când simt că nu mai pot, vine o staţie în care mulţi coboară şi prin faţă şi prin spate. Uşa de la mijloc se blocase! E un pic mai  bine acum, e şi mai mult aer, dar nici prea mult nu-i bine, simt curent de aer rece, şi din stânga şi din dreapta, cineva deschise câte un ochi ochi de geam, şi de pe  stângă din faţă, şi de pe dreapta din spate. Încerc să închid unul... şoferul calcă pe frână, sunt aruncat în faţă...  apoi şpriţează iute, sunt aruncat în spate. 
Renunţ, revin la poziţia de dinainte, acelaşi curent îl simt, şi la stânga şi la dreapta. Cum stau aşa prins de bară, şi cu stânga şi cu dreapta, nici prea în faţă, nici prea în spate,  văd,  pe intervalul dintre scaune, doi care se ţin în braţe, şi cu stânga şi  cu dreapta, stau  faţă în faţă, parcă ar dansa, dar de fapt balansează, când în faţă când în spate , când la stânga când la dreapta. Nu-i pot  vedea, nu-i aud vorbind, mi se pare a se săruta, sau poate că nu,  aş putea să-i văd din  stânga sau din dreapta, dar cum eu nu stau pe scaunul nici din stânga nici din dreapta, nu-mi rămâne decât să aştept până la prima, să cobor,  nu pe uşa de la spate ci  prin faţă, că aşa e regula, urci prin spate şi cobori prin faţă. Uşa de la mijloc a rămas blocată!  Dar, nu mai apuc să cobor... -Biletul la control! 
În maşina şase urcase doi controlori, unul prin faţă, celălalt prin spate... !? 

1 apr. 2011

Inima de dor nu stii

Inima nu doare aşa cum doare capul sau măseaua. Treaba ei e să bată. Dar, nu oricum, ea trebuie să bată ritmic. Aritmia, palpitaţia sunt semne că la inimă este o bubă. Sângele nu trebuie să stagneze în atrii. El trebuie pompat în afară. Dacă atriile tremură, ele nu-şi mai  păstrează puterea de a pompa tot sângele. Există riscul ca o parte din sânge să stagneze, să se formeze mici cheaguri. O asemenea scamă poate  bloca un vas de sânge de pe creier. Aşa îmi explic eu că drumul de la fibrilaţie la atac cerebral nu e lung. Ar trebui să mânâci tot timpul pastile cu rol anticoagulant. E bună şi aspirina, pastila săracului. Dar, şi  vin roşu, dar nu exagerat de mult să nu-ţi sară inima din piept. Să nu o mai lungesc:
Jane Seymour este ambasadoarea campaniei  1 Mission 1 Million  Getting to the Heart of Stroke. La finele campaniei, octombrie 2011, se vor premia cu 10000, 50000, 100000 euro  programele  naţionale de educaţie şi prevenţie care vor aduna cele mai multe voturi.  Dr. Gheorghe-Andrei Dan, Spitalul Colentina,  conduce un proiect ca parte a programului “FACTS”.
 Şi dacă nu vă doare inima votaţi, nu mai mult de trei ori pe zi,  pentru proiectul   Dr.Gheorghe-Andrei Dan!