Cainele si pisica

Sunt doua fapturi minunate, diferite in felul lor, care traiesc pe langa casa omului. In ultimul timp, la tara in mod deosebit, copiii pleaca-n lume, părintii , batranii se duc pe rand, casele parasite mai ramn un timp in picioare , martore stinghere a vietii de odinioara.
Daca in oras nu-i musai, in sat nu exista o curte fara un caine sau o casa fara o pisica.
Cainele nu are ce cauata in casa omului, nu ca ar avea pureci sau ca omul nu ar avea cada sa-l spele, el are scris in fisa postului (scrisa in celulele lui din cap ) sa latre, nu la luna si la stele, ci ori de cate ori crede el (nu prea il inseala simturile) ca cineva (om sau animal) se apropie numai, sau chiar da buzna in curtea mosului si a babei. O face, culmea dezinteresat , nu-i trebuie confort sau nu stiu ce bunatati .
Sa-l vedeti cum se bucura si da din coada cand mosul (un om bun dar nu todeauna il tine bunatatea) se apropie de cusca lui (simpla fara termopane si parchet pe jos) cu un castron cu ceva mamaliga inecata in zoaie si cateva ciolane (rar sa aiba carne , atunci cand stapanului ii prisoseste).
Nu se arunca ca nemancatul , asteapta sa se intoarca stapanul spre a pleca, ia un os in gura si-l piteste in spatele custii, in camara pentru zile negre (daca stapanului i se intampla sa aiba zile negre, atunci are si el), sau pentru noptile albe cand ii vine in vizita o catea de prin vecini , pe care o ademeneste cu osul si pana la ziua o tine pe catea in vizita, nu ca l-ar incurca lantul, asa este obiceiul la caini.
Pisica (animal din gasca feline ) isi petrece cel mai mult timp in casa (nu are ceva anume de pazit ), nu are cusca , unde sta baba sta si ea (mosul are treaba mai multa pe afara), nu-i pretentioasa (in aparenta ), pe o cuvertura curata, tocmai ce a fost intinsa pe pat, pe langa soba , pe dulap (e mai greu la urcat), pe sub pat cand ii vine pofta sa se ‘joace‘ cu un soarece (din cauza ca la tara exista chiar un surplus de soareci , raportat la numarul de pisici).
Dar asta n-o impidica sa iese fuguta de sub pat daca ii miroase a smantana sau a lapte , de carnita chiar nu da inapoi . Nu asteapta sa fie servita (ea nu are in acest caz pretentii de printesa), pandeste momentul cand stapana pleaca de langa masa si se da la borcanul cu smantana , uneori da cu laba si-l rastoarna, sa-i fie mai usor. Acesta este unul din motivele de cearta cu stapana si se finalizeasa cu expulzarea prin spatiul lasat liber de usa deschisa, direct afara, unde daca o fi cald sau frig , e treaba ei nu a stapanei.
Este adevarat ca nu sta tot timpul in casa , uneori iese ca asa vrea ea, sau ca se innaduseste in casa (nu ca ar fi prea cald), ci isi aduce aminte de motan, de cotoi (nu neaparat un anume motan).
Nu-i displace sportul extrem , cand vrea sa faca dragoste (sex de fapt, nu are timp de tandreturi) cu un cotoi , o gasesti tocmai pe varful casei, de fapt de acolo incepe telenovela si se termina miorlaind langa un acaret undeva, departe de cusca cainelui (tine la intimitate) .
Ce diferente de comportament!
La tara cainele si pisica nu au aceleasi indatoriri si nici aceleasi drepturi. Libertati ( de miscare) au, dar si acestea total diferite. Cainele are libertate atat cat ii permite lantul . Nu am vazut pisica legata in lant ( este vorba de casa cu oameni zdraveni la cap).Il inteleg pe caine de ce este invidios pe pisica, ar fi in stare sa o faca zdrente daca ar prinde-o in canini.
Iata diferente de comportament , de tratament , dinte cele doua patrupede, este adevarat ca nu apartin aceluiasi club (de animale ).
Totul este bine si frumos pana cand mai intai mosul , apoi baba (nu este bligatoriu in ordinea aceasta) pleaca de acasa pe un drum fara de intoarcere ( asa vrea bunul Dumnezeu).
Casa ramane intr-un fel pustie , deoarece singurul lor baiat este legat de maini si de picioare undeva intr-un oras (a prins, fericitul, perioada industrializarii si apoi saracul de el, perioada privatizarii), de unde vine o data pe luna cel mult, sa vada de casa, daca nu a luat-o intre timp la vale ( mai ales vara cand vin ploile ).
La plecare lasa un sac de malai vecinului , rugandu-l sa-i duca de mancare cainelui.
Va incerca pisica sa se apropie de caine si sa imparta cu el din putinul malai adus de vecin?
Cine credeti ca va suferi mai mult , cainele sau pisica?

Pe patinoar cu Iliescu

Acum când ţara este în ceaţă la pătrat, ca vreme si ca vremuri, s-a stârnit un vânt prin blogosferă care te cheamă la întâlnirea cu domnul Iliescu!
Dacă s-ar fi ales ca loc de întâlnire o pârtie de schi, sau ‘La calul bălan’, să fiu eu cel din urmă blogger, de nu aş fi mers .
Locaţia Clubul A, de nu ştiu unde , îmi răscoleşte amintiri de la şedinţele UTC (de data aceasta, probabil, va fi ales secretar general al comitetului central al bloggerilor).
Iliescu s-a schimabat mult pe parcursul trecerii de la socialism la capitalism (fie el de cumetrie) şi nu a făcut-o cu totă convingerea.
Omul se adaptează repede la noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii contemporane şi trebuie să folosească din plin această dependenţă în scopul coagulării unei opinii sănătoase de stânga (jur că aşa va deschide întâlnirea cu bloggerii). Are o foaie electronică, să nu rămână în afara politicienilor bloggeri, unde cu decenţa cel caracterizează, ia pulsul bloggosferei.
Reiterez, îmi doresc să-l întâlnesc pe domnul Iliescu,dar în altă locaţie, pe patinoar la Floreasca sau altundeva în ţară, să văd dacă îşi păstrează echilibrul şi pe ghiaţă, iar dacă va cădea (nu din cauza aglomeraţiei) atunci mi-aş zice: 'Iliescu este un om ca toţi ceilalţi'. O parte a patinatorilor ( de bine ) nu îl văd aşa. Sigur vor fi şi patinatori care de admiraţie că Iliescu patinează vor cădea în cur pe gheaţă.
Poate işi doresc să cadă pe gheaţă, împreună cu Iliescu.
Nici aici nu pot să scap de fanii lui.
Mă gândesc la alt tip de sport.