Nu se mai gată zilele de post! Sunt dincolo de jumătatea drumului până la Ignat.
De la Ignat până la Crăciun, cine e ăla care n-o să guste din porcării?
Ca să treacă mai repede timpul, e o iluzie de fapt, îmi caut de treabă prin bucătărie...
Dintr-un ciorchine de banane, rup una,... coaja i-o desfac în trei fâşii,… îi iau miezul şi-l rup în trei,… bucăţile le pun într-un vas înalt,… din farfuria cu portocale iau la întâmplare două, toate sun la fel,… le retez la vârf, pe rând, una câte una,…le crestez de-a lungul, mergând cu vărful cuţitului pe un meridian imaginar,… le jupuiesc, cojile se răsfrâng,... aşa portocala pare ca o floare de lotus… cu degetele le desfac felii, felii, cu grijă să nu le sparg peliţa, le adun în căuşul palmelor,... le dau drumul să cadă în vas, peste bucăţile de banană… mai adaug, mai mult pentru aromă şi culoare, boabele negre culese de pe un strugure… iau din frigider cutia de carton cu lapte de soia, import din peninsula iberică, din care torn cam cât ar curge rotind-o de două ori deasupra vasului… peste acestea toate adunate, adaug coniac imperial,... tot ce mai era pe fundul sticlei Courvoisier!… bag în priză ştecherul sculei, scula e un mixer, are o formă alungită,… apuc scula cu amândouă mâinile,… o afund în fructele din vas, apăs cu degetul mare pe comutator, îl ţin apăsat,…zgomotul şi mişcarea bruscă de rotire a cuţitului îmi transmite o vibraţie prin tot corpul,… o ţin zdravăn în mâini, nu o slăbesc, o ridic şi o cobor pe verticală,… când o afund scula geme înfundat, răguşit, când o scot ea îşi schimă tonalitatea, are un sunet ascuţit, ca un guiţat,… din câteva mişcări, sus-jos, sus-jos, în vas râmîne o zeamă vâscoasă de culoare galben-portocaliu, amestecat cu mov,… pun scula alăturea de vas (cum am luat mâna de pe ea, s-a şi oprit),… nu mă pot abţine să nu gust din ceea ce am făcut cu mâinile mele,… iau din sucul prelins pe pereţii vasului cam cât s-ar aduna pe un vârf de deget,… hmmm!... gust acrişor-dulce,... simt şi aromă de coniac,…declar ca bun pentru consum,… răstorn sucul într-o farfurie adâncă, de fapt e mai mult decât un suc, mai este acolo şi mulă pulpă.
După ce am consumat delicioasa cremă de fructe, mă simt,… cum să zic,… uşor ca un balon,… sunt mai optimist,... nu mă interesează câte zile de post mai sunt,... nici dacă în bugetul de la anu' vor mai fi bani destui pentru plata salariilor şi pensiilor…Existenţialism!
Îmi vine să citesc…o poezie…de...Geo Bogza… Răsfoiesc,… mă opresc la:
Coşmarul
Rătaceam parcă printr-un oraş al câinilor.
Câini, numai câini treceau pe strada:
Unii intr-o parte, altii în alta.
Toti purtau câte o servietă gălbuie
Şi treceau, plini de importantă, într-o parte si alta.
Mirarea mea n-ar fi fost atât de mare,
Şi nici spaima ce m-a lipit de ziduri,
Daca din privirile pe care mi le aruncau
N-aş fi inteles că servietele lor erau croite
Din piele de om.
