Vraja

Cum s-o mai întorc din drum? Nici nu ştiu ce motiv a avut să plece, aşa, val-vârtej, în zorii unei dimineţi de Mai, lăsând în urmă, ca pe nişte copii orfani, cireşi în floare, vii înmugurite, pajişti viu colorate cu mii de păpădii înflorite… Totul a fost lăsat în voia sorţii, la cheremul mamei vitrege, la voia stihiilor, în bătaia vâturilor. Aerul ei cald şi înmiresmat a fost repede sugrumat de ploi dureros de reci, plicticoase de lungi, de-a dreptul dureroase. Corpul ei diafan, de un verde crud, transparent, a fost înfăşurat cu o pânză irespirabilă împletită din fire de ploaie amestecate cu fulgi de zăpadă. Aşa de strâns a înfăşurat-o, încât, ea era în pericol să se sufoce. 

Cine, printr-un act necugetat, a voit să-i curme viul? Sau, poate, ea să fi dorit să moară otrăvită de arsenicul ploilor acide? Poate era mai bine dacă se arunca în mare? 

S-a simţit, ea, trădată în dragoste, în dragostea ei fără de margini, curată ca o dragoste adolescentină? Cine o fi de vină? 

Cum să o ademenesc să renuţe la actul ei ucigaş şi să revină? 

Cum să o vrăjesc? 

“Te rog întoarce-te, nu-ţi lua viul, vino iară!” 

Cum să o mint? … Cred că aşa: 

“ Să nu fi ştiut, tu, că Romeo trăia?”...

Contrapunct

Rupi suta-n două ca s-o dai pe brânză, ceapă şi ouă, iar de mai vrei roşii, ridichi şi pâine nu-ţi mai rămâne nici un sfanţ în mână, doar cu ochii-n soare îţi simţi maţele goale... în piaţa din Obor, mai la sud de Cimitirul Reînvierii.

Rupi o sută de mii în două şi o dai, cât ai clipi din ochi, pe o maşină Ferrari, nouă, iar de mai vrei să mergi la Monte-Carlo, şi apoi cu gagica de mână pe nisipul fierbinte a unei plaje exotice, nu-ţi mai rămâne nici-un sfanţ în palmă, doar cu ochii-n soare, fript ca pe un peşte... pe plaja din Miami Beach, mai la sud de Hollywood.

Notă: după preferinţe cuvintele se pun pe notele a două melodii, inerpretate  de:

 Laura Lavric 

şi de  Lady Gaga!