19 feb. 2011

Vecina de la şase

Vecina de la şase nu are perdea la fereastră. Ce să însemne asta? Iubeşte mult lumina nefiltrată? Nu ştim! Vecina de sub ea, de la trei, are perdea la fereastră, la fereastra de  la bucătărie. Ce să însemne asta? Că nu iubeşte mult lumina? Nu ştim! Ştim că are obiceiul ca atunci când vrea să fumeze o ţigară, ea deschide larg fereastra, scoate capul în afară si se sprijină de pervaz. Pesemne că aşa-i place ei. Se întâmplă ca tocmai atunci, vecina de la şase să deschidă larg fereatra, nu ca să intre mai multă lumină, ci ca să scuture de firimituri faţa de masă. După ce termină de scuturat îşi aduce aminte că trebuia să se se fi uitat dacă nu era cineva ieşit la fereastrele de sub ea. Aşa se face că vecina de la şase trage faţa de masă sub braţ, se apleacă şi aruncă o privire. Atunci ea vede şi simte fumul de ţigară. Interesant că deşi fumul o agasează, ea nu o mustră pe vecina de sub ea. Închide repede fereastra. Tuşeşte. Fumul de ţigară i se oprise-n gât. Vecina de la trei aplecată peste pervaz, cu capul învăluit de fum nu a văzut firimiturile căzând pe lângă ea şi nici nu le-a simţit când ele s-au aşezat pe păr. Aşa se explică de ce nu a avut motiv să-i reproşeze ceva vecinei de deasupra ei. După ce termină ţigara, înainte de a închide fereastra, îşi trece degetele răsfirate prin păr ... Pesemne, să scoată fumul rămas în el. De fiecare dată această dispută dintre cele două vecine, de la şase şi trei, se termină cu scor egal. Să fie blat?

Ca şi vecina de la şase, vecina de la parter nu fumează. Parcă ar fi surori siameze. De ce? Are acelaşi obicei, să scuture faţa de masă, afară, la fereastră. Şi mai mult decât atât. Chiar dacă nu a servit masa, deschide fereastra să scuture de zor o cârpă ca şi cum aceasta ar fi plină de praf. Cu obiceiul ăsta o întrece pe vecina de la şase. De fapt se adevereşte că ea este curioasă din fire. De ce ? Fiindcă deschide fereastra să scuture cârpa de praf taman atunci când vecinul de la nouă intră cu maşina în parcarea de lângă bloc. Să vadă ea cu cine vine el, sau ce aduce în pungile burduşite pe care cu greu le scoate din portbagaj.
Vecinul de la nouă se preface că nu o vede, trage de timp, până ce ea închide fereastra. De fiecare dată disputa dintre vecina de la parter şi vecinul de la nouă se termină cu un scor alb. Să fie şi acesta un blat? Înseamnă că asociaţia de proprietari e o cooperativă ca şi Liga lui Nea Mitică? Nu dacă se aplică regulamentul sau codul ...

Andrei Boghiu - Alt bloc, alt vecin ...

16 feb. 2011

Stridia sau mămăliga

Stridia nu se găseşte în pădure că nu-i trufă ci o moluscă.  Stridia, e o scoică, ea trăieşte în apa mărilor mai ales în zonele de coastă. Atenţie că nu toate sunt comestibile! Stridia e recomandată bărbatului, fiindcă s-a constatat (nu neapărat ştiinţific) că dacă femeia mănâncă stridii nu i se aprind călcâile, sau dacă i se întâmplă e cu totul alt motiv la mijloc. Aşa că e de dorit ca în acele căsnicii mai cu dare de mână, fiindcă stridia e scumpă, femeia doar să o prepare, iar bărbatul să o consume. Pentru cei cărora nu le dă mâna pot să (o) pună de mămăligă, adică să ia ceaunul de tuci, să pună apă, sare, iar după ce apa dă în clocot să pună mălai, şi totul se face la foc mare. Unii specialişti în materie de nutriţie prescriu mămăligă în loc de stridii pentru aceia care nu au bani să cumpere pilula albastră. De fapt, dacă privim retrospectiv, stridia era în lumea pescarilor mâncarea săracului cum mai este, pe la noi, mămăliga, însă după ce s-a descoperit şi efectul ei afrodisiac, s-a pecuit peste măsură ajungând o delicatese  în meniul marilor restaurante. 

Vă lămureşte mai bine decât mine doamna dr. Mihaela Bilic!