Festivalul Naţional de Umor "Ion Cănăvoiu"

 Consiliul Judeşean Gorj, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Biblioteca Judeţeană "Christian Tell", Şcoala Populară de Artă, Asociaţia Epigramiştilor din România, Asdociaţia Naţională a caricaturiştilor, Grupul de publicaţii "Flacăra", Liga Culturală "Fiii Gorjului", Consiliul local şi Primăria Runcu, Societatea Umoriştilor Gorjeni organizează, în perioada 22-24 oct. 2010, ediţia a XVIII-a a Festivalului Naţional de Umor  "Ion Cănăvoiu".

 Manifestarea este deschisă umoriştilor - profesionişti sau neprofesionişti- pe următoarele secţiuni:

1. Concurs de volum, concurs pentru cea mai bună carte de umor a anului;

Participă volumele de umor (epigramă, fabulă, proză scurtă/poezie umoristică ...) tipărite în perioada oct. 2009- oct. 2010.

2. Concurs de epigramă;

Se concurează cu 10 epigrame, câte 2 pe temele: "Piaţa şi Viaţa" şi "Norocul e o fată uşuratică", iar celelalte pe teme libere.

3. Concurs de fabule;

Se concurează cu 3 fabule.

4. Concurs de proză scurtă;

3 proze de  maximum3 pagini fiecare.

5. Concurs de parodie/poezie umoristică;

Câte 5 creaţii.

6. Concurs de caricatură/fotografie umoristică;

Se vor trimite minimum 5 caricaturi/fotografii, de format A4 în passepartou, pe teme libere.

Autorii interesaţi de concurs îşi vor trimite lucrările într-un singur exemplar, pe adresa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, str. Calea Eroilor 15, Târgu Jiu, cod 210135, Gorj, până la data de 18 octombrie 2010 (data poştei).

Vor fi respectate obişnuitele condiţii ale secretului participării (plicul mare cu motto, lucrăriele nesemnate, doar cu motto, plicul mic sigilat cu motto şi adresa în interior, obligatoriu va fi menţioant un telefon de contact). Pentru secţiunile volum şi caricatură condiţia de "motto" se exclude.

Un juriu local va selecta lucrările pentru fieacre secţiune şi vor fi propuse spre ierarhizare juriului naţinal al Festivalului, care include personalităţi ale umorului românesc pentru fiecare din cele patru secţiuni.

Vor fi acordate premii în abni pentru toate secţiunile. 

Câştigătorii şi invitaţii vor fi anunţaţi telefonic  sau telegrafic în timp util, pentru a fi prezenţi la festivitatea de premiere, din ziua de 24 octombrie a.c. Contravaloarea premiilor nu se expediază prin poştă.

Informaţii suplimentare la telefoanele:

0253.21.37.10 (Centrul Jud. pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţioanle);

0721.370.057  (Ion Cepoi- Director CJCPCT);

0766.715.938 (Constantin Popescu);

0227.930.333 (Viorel Surdoiu)

                                                                                                             

Sursa :  Revista REBUS nr.9 sept. 2010.

"Cobra Regală" scrisă de  Ion Cănăvoiu (n. 1932- d. 1992), o carte cu  epigrame,  publicată  postum, 1994.

  Unei poetese

Cartea ce mi-ai dăruit-o
Avea filele tăiate...
Nici aici, cum vezi, iubito,
N-am avut întâietate.

 

Singularitate

Într-o clipă, omenirea a rămas fără electricitate. Sarcina electrică a fost distrusă de acea forţă superioară care o zămislise. În acea clipă au murit subit toate echipamentele ce trăiau cu energie de la priză: calculatorul, televizorul,  radioul,  frigiderul, maşina automată de spălat, centrala termică,  prăjitorul  de pâine, automatul de cafea, fierul de călcat, uscătorul de păr, maşina de tuns, aspiratorul, lustra  şi alte echipamente numite, generic, electrice. Toate acestea au devenit inutilizabile. Erau moarte.  Pentru omenire  timpul se oprise, brusc, în aceeaşi clipă când divinitatea ascunsese electricitatea. Din inerţie, fără să conştientizeze, omul, acolo în casa lui,  a mai tras de timp, l-a lungit ca pe un elastic. El a  crezut că este o pană de curent, şi a luat telefonul să sune la deranjamente. Telefonul celular era mort, de fapt erau stinse  toate telefoanele din casă. Deşi avea acumulatoarele încărcate, bine! poate nu toate, dar din patru telefoane unul tot ar fi trebuit să aibă alimentare. Şi tot nu credea omul că timpul se opise-n loc. De ce ? Ceasul cu pendula mergea. El nu avea nevoie de electricitate. Era un ceas vechi rămas moştemire din tată-n fiu. Omul dacă s-ar fi uitat mai atent, ar fi rămas mut de uimire: acele ceasului se mişcau invers de cum e firesc să meargă un ceas! Deci timpul nu numai că se oprise în loc dar o luase îndărăt. Ceasul ticăia normal, dar acele se mişcau invers. Omul a dat  buzna afară, să ia maşina din parcare, să meargă la Electrica, să reclame pana de curent. Cheie în contact! Stupoare! Lipsă semnalizare la bord, lipsă lumini. Lipsă baterie? Nu! Bateria era la locul ei! Omul nu ştia că divinitatea anulase electricitatea.  A lăsat maşina şi uimit, mâhnit, îngrozit, speriat, alarmat, agitat a plecat pe jos! Omul s- a alăturat altor oameni, s-a format de îndată o mare de oameni agitată, o gloată. Pe străzi maşini abandonate…  şi o căruţă trasă de o gloabă de cal, bătut cu biciul de căruţaş, se strecura printre maşini mici şi mari, toate rămase blocate din acel  moment când electricitatea nu mai exista ca fenomen.  Unul mai  înţelept,  todeauna în momentele cruciale ale omenirii apar înţelepţii, s-a ferit din calea căruţii, a schiţat  o plecăciune săltându-şi cipilica de pe cap. Era omul căruia divinitatea l-a stropit cu un pic de viziune, şi i-a arătat în ce sens va merge omenirea… Lumea începuse să călătorească în trecut,  unii foarte repede, o sută de ani pe oră,  alţii la trapul calului, fiecare după tehnologia avută în dotare la momentul când divinitatea ascunsese electricitatea...

Poate dacă oamenii, cei  credincioşi, cerau ajutor de la divinitate: Tatăl nostru care eşti în ceruri ... dă-ne nouă astăzi sarcina electrică cea de toate zilele! ...Cine să fi ştiut?!

Codul lui Oreste

David Bruce Hughes