3 iul. 2010

Ghinion vine de la Gyani

Cum se spune ghinion sau neşansă într-un dialect al ghanezilor? Până aseară nu ştiam. După drama trăită de ghanezi la miezul nopţii trecute, cuvâtul potrivit ar fi gyani. În gheata lui Gyani a stat şansa istorică a Ghanei de a se califica în semifinala celei mai mari competiţii de fotbal.
Jucătorul de fotbal este actor, într-un fel anume. Stadionul, terenul pe care el joacă seamănă cu arenele de teatru din Grecia antică. Unele partide de fotbal oferă spectatorilor scene comice dar şi dramatice.
În ultimul minut din prelungiri, uruguayanul Suarez a jucat rolul tragico-comic, a respins cu mâna mingea care ar fi depăşit linia porţii şi ar fi făcut fericiţi nu numai pe ghanezi ci şi pe toţi africanii de pe continet.
Uruguay ar fi pierdut calificarea în semifinală după o pauză de 40 de ani, iar el ar fi sfârşit accidentat de un glonte într-un bar din ţara sa. Din condamnat a devenit erou. L-a salvat nefericitul Gyani.
Gyanistul în loc să nimerească plasa porţii, a nimerit bara transversală. Ar trebui desfiinţată acestă bară, cum e la rugby. Ce a fost în inima lui Gyani s-a văzut pe faţa şi din gesturile lui. Ghanezii au ratat o şansă care nu se ştie când se va mai repeta. Au fost aprope de o victorie, şi împotriva cui? Uruguay de două ori a câştigat trofeul, şi a mai jucat o semifinală.
Ghanezii au irosit această şansă istorică cum a irosit şi naţionala noastră la Mondialul din SUA. Ne putem lua de mână cu ghanezii, sunt la număr cât şi noi, 22 de milioane.
Uruguay s-a calificat în urma loviturilor de la 11 m. Această fază a unui meci de fotbal se asemuie cu un poligon de tragere, unde ţinta e tot golul din jurul portarului până la barele porţii, arma e piciorul, glonţul este mingea. Am văzut ghanezi, vopsiţi pe faţă, chemând spiritele în ajutorul trăgătorilor. Geaba.
La Johannesburg pe arena Soccer City vuvuzelele au amuţit, s-a lăsat noaptea peste Ghana, s-au ivit zorii unei noi zile peste Uruguay.

Imagini pe site-ul FIFA:
http://www.fifa.com/worldcup/matches/round=249718/match=300061508/photolist.html

26 iun. 2010

Caş cu tva

Aici, în şaua muntelui, departe de orice aşezare omenească, mă stăpânea o stare de bine, contrar condiţiilor precare ale traiului în colibă. Am pierdut-o de îndată ce ca din senin o turma mare de oi şi o haită de câini mă împresură. Dulăii nu s-au oprit din lătrat, parcă eram urs nu om, decât la un semn al ciobanului, el venea agale în urma turmei. Îl vedeam printre frunzele din gura colibei cum creşte, venind din vale. Mai întâi i-am văzut clopul de pe cap, apoi faţa roşcovană, capul bâtei, lungimea sumanului, cizmele cauciucate. A fluierat de două ori scurt ca un arbitru de fotbal când semnalează un fault. A trebuit să ies în faţa colibei pentru ai răspunde la bineţe. Nu se cădea să-l evit, să nu-i răspund la bună ziua lui. De la buna ziua şi ce faci pe aici, cum e vremea şi căt timp o să mai plouă, am ajuns la fotbal şi politică. Ciobanul avea celular, avea radio şi mai avea şi o satisfacţie să-mi dovedească cât de bine este el informat... Mi-a spus ca şi cum eu nu aş fi ştiut că franţujii şi broscarii s-au făcut de kaka la mondiale, am mai aflat că nu este pensionar dar se bucură că nu se mai taie din pensii, că el nu are salariu de la stat dar se bucură că se taie din salarii. Cică unele sunt din cale afară de mari. Am întâlnit un om bucuros dar şi sănătos. Se vedea pe faţa lui, întinsă, roşie şi lucioasă. Dacă nu eşti sănătos nu te poţi ţine de turma de oi. Ele sunt tot timpul în mişcare, rup din iarbă, ia de aici, ia mai de dincolo şi tot aşa parcă nu le-ar plăcea şi caută iarba cea mai gustoasă.
Dacă şi oamenii ar mânca din mers, omenirea ar fi cu o mie de ani mai aproape de acolo până unde vrea să ajungă!?
Deşi a recunoscut în faţa mea că în preţul caşului şi al urdei el nu a băgat şi tva, a înjurat, ca un adevărat cioban, pe cel care a decis aşa peste noapte să mărească tva-ul. Mi-a spus-o cu regret în glas , eu i-am sesizat o undă de prefăcătorie, că va fi nevoit să ia cu cinci lei mai mult la o sută de lei vânzare. M-a întrebat dacă mi se pare mult. Văzându-mi mimica, mi-a spus că deocamdată dacă vreau brânză mi-o dă la un preţ bun, fără noul tva. Eu am încercat să-i spun că nu preţurile se măresc , ci nivelul tva-ului, şi că ar fi mai puţin de cinci lei la suta de lei. Degeaba, el o ţinea pe a lui, până când şi-a dat seama înainte ca şi eu să observ că oile lui şi haita de dulăi nu mai erau pe lângă noi. Vă spuneam eu că ele aleargă şi pasc, pasc şi aleargă. A scos un şuierat cu limba îndoită în gură, ca acela pe care îl scoate naşul din fluier înainte de a pleca trenul din gară, şi a ieşit din raza mea vizuală. I-am auzit mult timp amprenta sonoră, multiplicată de peretle muntelui spre care se îndrepta. Eu am rămas un timp în faţa colibei până am simţit răceala ploii. Am intrat în cortul acoperit cu crengi, am băut restul de cafea, nu mai era caldă. Am renunţat să-mi schimb cămaşa, nu de lene, cealată nu se uscase. Am luat mobilul de la încărcat. Stătea de o zi legat la panoul cu celule fotovoltaice. M-am logat la reţea să editez. Am activat calculatorul mobilului.
Nu se poate să crească preţul cu acelaşi procent de creştere a tva-ului. Trebuie să-i justific ciobanului cu cât creşte preţul unui caş după mărirea tva-ului. Scot mai întâi tva-ul vechi de 19 procente din suma de 100 de lei, cât costa înainte un caş de oaie. Este o operaţiune inversă. Împart o sută la 1,19 şi-mi dă 84,03 lei. Adaug noul tva înmulţind suma cu 1,24. Obţin 104,53. Ăsta este preţul corect! Dar cine se mai încurcă cu trei bănuţi, aici pe şaua muntelui! Ai văzut un cioban să-ţi dea rest 47 de bani? Dar mai întâi el nu o să se omaore cu mintea să calculeze tva-ul! Va cere cu cinci lei mai mult! Prea multă bătaie de cap dăunează sănătăţii!
Ce să mai adaug? Caut liniştea pierdută! ... Se aude în depărtare un fluierat sacadat, un lătrat ...