Boc! boc! boc!
- Cine e ? … Tu eşti Miluţă? ...băiatu mamii!
- Nu … Traian îs, mamă dragă…
- Ni la el, tulai! şi-a schimbat şi graiu! …
- Nu!, a venit fe me i la noi, ne-a regulat, bani nu ne-a dat, a plecat...iar băiatu matale, acum când are atâta treabă să facă rost de bani, cănd trebuie să taie, nu-i de găsit.
- Tu care nu erai în stare să tai o găină, amu eşti fără milă …
- Nu mă cunoşti nană, crede-mă!, eu, Traian chiar n-m nicio milă, eu îl caut pe copilu matale. S-a ascuns sau a venit să-şi ia coasa?
- Ce coasă, ai bolânzât , încă nu-i vremea ei.
Boc! boc! boc! ...
- Cine e acolo? ... Tu eşti Miluţă?
- Nu...Traian, deschide-ndată uşa, dacă nu ţi-o sparg!
- Apără şi păzeşte-mă Doamne! Tulai! ăsta nu-i băiatu mieu ...
Patria, de Gabriela Savitsky
CELLA
11 mai 2010
9 mai 2010
Viaţa fără un sfert
Cerul e mai aproape de pământ, are o culoare spălăcită, murdară, parcă cineva ar fi încercat să-l cureţe, dar mai rău i-a făcut, i- a întins mizeria. Norii, pete cenuşii, sunt purtaţi care încotro de un vânt hain. Vântul e nebun, se izbeşte de geamul termopan, vrând cu orice preţ să intre în casă. El mai lipseşte aici ! De o parte şi de alta a măsuţei din sufragerie, stau cu ceştile în mână un bugetar şi-o pensionară. Altădată citeau în zaţul cafelei, se jucau cu viitorul, acum prezentul sumbru prevesteşte un viitor sumbru la superlativ, nu mai e timp de a visa frumos. Ei trebuie să ia măsuri urgente, veniturile familiei lor, (e scos din calcule fiul, care are o firmă de pizza, e în mediul privat) vor scadea cu patruzeci procente adunate, aşa cum le spusese aseară, vorbind de pe sticlă, ăla care dimineaţa e preşedinte, seara premier, iar când doarme e … marinar.
- Cum o cădea, duminică, marţi … post, tăticu, ca la muntele Athos.
- M-a scos din papuci, fii-tu, auzi să-mi zică că mă ţine-n cărcă. L-a auzit aseară pe ăla arţăgosu şi urâtu, şi uite cum interpretează, cum aplică.
- Cum să te ţină?! fii-tu e un pirpiriu. Nu te uiţi la tine!
- Nu!! vezi doamne el vrea să fie spiritual cu mine, el care nu plăteşte mâncarea, întreţinerea …
- De ce uiţi? El ne-a luat plasma, el îţi plăteşte casco la maşină …
- Plasma nu dă lapte, şi cu maşina … el circulă mai mult.
- Hai, lasă-l pe fii-tu, îşi căştigă cum poate banul … începusem să tăiem din cheltuieli. Cum zici să facem cu pâinea?
- N-are rost să intrăm în amănunte, pe sortimente, pe categorii, pe căprării… trei zile măncăm normal, iar în a patra ţinem post ... negru.
- Şi când nu e vineri?
- Cum o cădea, duminică, marţi … post, tăticu, ca la muntele Athos.
- Eu îţi prpun un amendament.
- Nu uita că eşti pensionară, nu te întinde mai mult decât vei avea, şi nu profita că veniturile casei sunt amestecate.
- Hai, măcar cafea în a patra zi, ce dracu, lăsăm stomacul să lucreze în gol.
- Ce vrei să-mi spui?, vom bea cafea în fiecare zi şi după ce veniturile cumulate ale familiei vor fi drastic reduse? Nuuu! trebuie să reducem şi consumul de cafea. Clar?
- Bine, atunci bem în fiecare zi, dar redusă cu patruzeci de procente.
- Şi cum facem? măsurăm de fiecare dată, ca la farmacie
- …
- …
- Nu! mi-a venit o idee, punem un semn la cană, mai jos cu 25ml la a ta şi cu 15 ml la a mea, eu sunt pensionară …
- Adică mă crezi adormit, nu ştiu ce înseamnă procent, adică cana ta să fie mai plină decât a mea? Bravo! Cine are venituri mai mici bea mai multă cafea!
- …
- Da, şi pentru a fi direct proporţional cu nivelul veniturilor, eu beau din aceeaşi cană, ca şi până acum, umplută până la nivelul de trei sferturi, iar tu nu vei mai bea din cană, vei bea din ceaşcă, din aia mică din serviciul de cafea pentru musafiri, iar semnul de austeritate îl pui unde doreşti.
…
Aşa se reduce din viaţă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)