Oglinda din odaie

El nu văzuse clanţa uşii mişcând, el aţipise în fotoliu aşteptând .
Din ţâţâni uşa scârţie jalnic ... EL tresare, privirea-i iute-n golul uşii s-agaţă.
Din mieunat, uşa sfârşeşte. Cine, în cameră, a pătruns nevăzută?
Îşi întinde picioarele amorţite. Se retrage-n fotoliul moale şi vechi. Se pipăie pe faţa nerasă. Îşi acoperă ochii cu palmele transpirate, le dă îndărăt, clipeşte des...

Uşa rămâne deschisă... Unde eşti, fata mea dragă? – prin cameră gându-i zboară nevăzut. Inima lui ca un cal la galop vrea să-i spargă pieptul.
- De ce nu-ţi văd chipul ? Iveşte-te! Cu fiecare zi fără tine, viaţa alunecă pe lângă mine. Nu-i regăsesc ritmul. Nu-i disting culoarea. Este tot mai multă dizarmonie...
O lumina tresare în oglindă. O umbră o străfulgeră ! În oglindă se ivşete un nor alb ca de vată! ... Dispare! ... Apare!...
Din nor izvorăsc ca zorii din noapte, ochii ei albaştri!
Ochii varsă lacrimi, din lacrimi apar pleoapele, nasul, buzele, obrajii , faţa de culoarea gutuii, gâtul, umerii ... lacrimile curg pe sânii ei plini, copţi ca perele văratice...
lacrimile curg ... cad ... se pierd sub oglindă.
Ea este! ... este aidoma celei ce a ţinut-o cândva în braţe ...când Ea a fost pentru ultima dată vie.
În oglindă, EA ... chiar este aievea!
Pe fata din oglindă, El vrea în braţe să o cuprindă. Oglinda îi prea mică să o arate pe EA întreagă.
EL se ridică încet, face un pas. EA, în oglindă, s-a depărat atât cât EL s-a apropiat.
Mai face unul, mai face doi, ...lacrimi curg pe oglindă, pe Ea dezvelind-o.
Oglinda o arată nudă ca o sculptură antică.
EL se opreşte, nu vrea să o piardă în hăul din oglindă, ca adâncul unui lac de munte.
Cu paşi îndărăt, spre fotoliu, EL se apropie privind-o cum EA în oglindă spre EL vine.
EL se lasă cuprins de braţele fotoliului, se simte vlăguit.
Oglinda este plină de ochii ei , de un albastru ca seninul cerului în zi toridă de vară.
Când era în depărtare, forma ei născută din lacrimi părea frumoasă ca o nimfă.

Acum, aşa cu ochii ei acoperind oglinda, pare că-i vie.
Câte ar vrea EL să-i spună! Renunţă. O imploră. Un cuvânt, doar unul, de la EA, să audă...

Cu acest gând, dorinţă neîmplinită a lui, ochii fetei dispar în acel abur ca un nor alb, din care mai înainte se ivise.

Sau poate lacrimile lui să-i fi împăienjenit vederea.
De fiecare dată când fata din oglindă dispare, acelaşi gând în mintea lui încolţeşte: să ia paharul, cu vin negru, de pe masă, de oglindă să-l spargă, oglinda ţăndări să se facă. Dar nu! Ceva sau cineva îl opreşte... fata din oglindă ... oglinda din odaie ...odaia din casa veche de la ţară.
Din ţâţâni, uşa se tânguie ... EL într-acolo priveşte uimit... clanţa uşii se mişcă... uşa de toc se lipeşte.

EL priveşte oglinda... oglinda îl arată mai îmbătrânit decât ultima dată ...

Oglinda din odaie - joc, taină, zălog. EA se va întoarce...

Un An albastru!

Luna dodoloaţă stătea,în noaptea trecerii peste An, la locul ei pe bolta cerului. Nu era albastră, deşi mă aflam pe o ridicătură a Pământului, lângă Cota 1400. Era ca un bumb de sidef , era mută , indiferentă şi rece. Am văzut-o şi prin perdeaua de stele împletită din canonada petardelor. Aceasta a doua Lună plină a ultimei luni a anului, botezată de astronomi ca fiind Luna albastră, a dispărut după perdeaua fumului cu miros de pucioasă, de deasupra capetelor noastre, a privitorilor la ceasul al doisprezecelea. Ce-om fi având cu Luna de am bombardat-o din toate părţile cu petardele de toate calibrele, sunetele şi culorile? N-am stat să le număr, dar se spune că anul acesta am avut parte de treisprezece Luni pline. Iată un motiv astronomic ca să se dea la bugetari, săracii , a treisprezecea leafă ... mai degrabă după ceafă. Pe mine nu mă încălzeşte Luna albastră, mă lasă chiar rece ... la buzunar. Nu ştiam! Fenomenul de Lună albastră se va repeta la Revul din 2028.
Până atunci, să ne vedem de zilele, lunile anului acesta. După ce îmi aud urechile, şi văd ochii, anul începe cu umflări de preţuri. Şi luna ianuarie va fi albastră, şi următoarea, chiar de e mai scurtă, şi toate până la finele anului. Sunt şanse ca anul 2010 să ne fie un An Albastru. Ce prosperitate? De unde bucurii? Doar succesuri ale guvernanţilor pe frontul reformei Statului. Situaţia va fi anul acesta a l b a s t r ă. Nici o nădejde ca Luna , aşa cum o ştiu mută şi rece, să schimbe în bine starea noastră.