Moşi şi reni

Ninge Decembrie!
Ninge cu fulgi mari de Moşi şi reni.
Copiii se bulgăresc cu Moşi şi reni.
Neaua de Moşi şi reni se aşterne peste potecile ce duc în cătune.
Din case, de la ferestre, ochi mari de copii privesc cum ninge- coarne de reni , clopoţei, sănii argintii, dalbe plete, saci plini cu jucării.
De sub Steaua Polară, de sub streaşina Nordului se prăvălesc turme de reni ce trag sănii cu Moşi şi saci doldora de mirifice daruri.
Cei mari păstrează taina Naşterii de Crăciun pentru cei mici, pentru copiii ce cred în minuni.
Domnul ţine în palmă glob luminos, perlă din care răzbat glasuri melodioase ce-L colindă.

Vino, vino Crăciun drag!(Cristian Pomohaci şi Maria Butilă Bonzar)

Dimineţi cu ea!

Oare câte dimineţi sunt de când mă trezesc cu ea?
O las mai intâi să-mi gâdile nările cu parfumul ei.
Aroma ei mă răscoleşte. Aşa ca ea, nimeni alta nu mai e!
Ii sunt fidel, nu aş schimba-o. Are farmecul ei inconfundabil.
Imi face bine, deşi medicul imi spune sa fiu mai cumpatat cu ea.
Ce resorturi ascunse mă face să nu mă mai satur de ea?
Este apetisantă! Este inconfundabilă!
În fiece dimineaţă e la fel de proaspată, fierbinte, naturală.
Ea mă întremează. Ea îmi alungă aleanul.
O las să-mi trezească toate simţurile adormite, şi o face cum numai ea ştie.
O sorb picatură cu picatură, ca şi cum n-aş mai vrea să o termin.
E fierbinte, e neagră, e amară ... cafeaua mea!