Oare câte dimineţi sunt de când mă trezesc cu ea?
O las mai intâi să-mi gâdile nările cu parfumul ei.
Aroma ei mă răscoleşte. Aşa ca ea, nimeni alta nu mai e!
Ii sunt fidel, nu aş schimba-o. Are farmecul ei inconfundabil.
Imi face bine, deşi medicul imi spune sa fiu mai cumpatat cu ea.
Ce resorturi ascunse mă face să nu mă mai satur de ea?
Este apetisantă! Este inconfundabilă!
În fiece dimineaţă e la fel de proaspată, fierbinte, naturală.
Ea mă întremează. Ea îmi alungă aleanul.
O las să-mi trezească toate simţurile adormite, şi o face cum numai ea ştie.
O sorb picatură cu picatură, ca şi cum n-aş mai vrea să o termin.
E fierbinte, e neagră, e amară ... cafeaua mea!
N-aş schimba Jacobs verde, dar uneori mai beau şi eu ce primesc, deşi nu-s un infidel...
RăspundețiȘtergereVerde, verde dar parcă nu mai este cum era. Cât de mult contează ambalajul!
RăspundețiȘtergerepaleative Nicu... :(
RăspundețiȘtergereavem parte doar de paleative să ne trăim
unde-i viaţa noastră?
Viaţă o găsim în zaţul cafelei, în drojdia vinului, în filtrul ţigării în ridurile frunţii, în arginţii de la tâmple...
RăspundețiȘtergereSau unde o fi, Cella ?
dacă aflu promit să fi primul căruia o să-i spun:)
RăspundețiȘtergeredacă...