13 feb. 2008

Monoloage

Ea intră în bucătărie pentru a-i pregăti micul dejun, cafeaua o prepară cum a învătat de la mama ei, fierbe ouale atât cât să nu fie tari, cerealele le lasă să se umfle în lapte. Ea nu se grăbeşte, pleacă mai târziu cu o ora faţă de el. El îşi face pe îndelete toaleta, se îmbracă şi intră în bucătărie.
- Buna dimineaţa îi zice, apoi se aşează şi serveşte din ce i se pune în faţă.
- Imi spui ‘buna dimineaţa’ ca un gramofon .
- … el cu gândurile ( astăzi trebuie să termin articolul pentru blog).
- Inainte, de felul cum îmi spuneai ‘buna dimineaţa’ mă bucuram şi te simţeam alături de mine toată ziua.
- … (de atâtea ori am şters titlul, parcă nu se leagă de conţinut).
- De la o vreme, nu ştiu, eu vorbesc, eu aud, parcă aş vorbi la pereţi.
- … (daca alegi bine titlul, mulţi devin curioşi şi citesc tot articolul)
- Intreabă-mă şi tu,- ce mai faci, mai poţi, mai ai chef, chiar dacă par banalităţi.
- …(ea nu ştie că mă inspir pentru articolul meu, din ciorovaiala ei din fiecare dimineaţă).
- Ti-am spus de atâtea ori, robotul de bucătărie s-a defectat, tu ştii să-l repari, ai mai făcut, dar cum să-ţi fie gândul la robot, dacă la mine nu te gândeşti.
- … (trece la bătutul covoarelor).
- Degeaba pun eu aspiratorul pe covor, nu-i la fel ca atunci când il baţi, il laşi la aerisit, iar dacă îl speli cu peria înmuiată în apă şi oţet, se înviorează culorile.
- … (nu contează ordinea, sigur urmează temele cu băiatul sau maşina de spălat)
- De maşina de spălt de câte ori nu ţi-am spus, nu trage apa suficient şi are un zgomot de mă sperie, pe tine nu, când eşti călare pe blog nu mai auzi nimic.
- … ?
- Altădată aveai rabdare să-i explici copilului ce raţionament trebuie sa facă pentru a rezolva o problemă de matematică, aseară te-ai mulţumit să o rezolvi, fără să-l laşi pe el să gândeasca, ca să te duci mai repede la ale tale.
- Bun gust are oul, ai reuşit să-l faci moale.
- Stai tot timpul cu ochii în ecran şi mai şi râzi de unul singur, nu ştiu ce motiv ai avea, încât mă şi sperii, ar trebui să mergi să te cauţi.
- … el avea gura plină cu cereale muiate-n lapte şi dădea să se înece, s-a înroşit, a tuşit, apoi şi-a reluat gândurile (auzi, să faci reclamă pe blog la tampoane parfumate).
- Pentru mine nu mai am timp nici să citesc o carte, iar de televizor, sunt bucuroasă să apuc să vad telenovela despre şatra de ţigani .
- …(este prinsă şi chestia asta cu telenovela).
- Este adevărat, mai citesc la birou, dar cu grijă, fiindcă nu ştiu când ar putea să intre seful.
- …(nu-mi vine în cap nici un titlu).
- Am un nou coleg de birou , este drăguţ si atât de atent cu mine .
- … (am o idee despre finalul articolului).
- Mi-a propus intr-o zi că i-ar face plăcere dacă aş accepta să mă ajute în rezolvarea sarcinii primite.
- …(nu-i interesant, dar voi adăuga de la mine, ideea contează).
- Ieri am ieşit în timpul programului să rezolvam o problemă de serviciu împreuna, am servit o cafea, iar sâmbată ne întâlnim la ora 10, la libraria Eminescu, la o lansare de carte.
- …(uite cum mă ajută, fără să-i cer eu).
- Aşadar sâmbătă ai liber din partea mea, poţi să stai cât vrei pe blog.
- Mulţumesc pentru bucate, nu te superi dacă-mi beau cafeaua lânga laptop, trebuie sa închei articolul început aseară (repede, să nu uit finalul).
- … ( … )

9 feb. 2008

Maseaua de minte

Astazi, o masea de minte , de te doare( dau dureri mari, fiind de minte), se rezolva altfel decat in vremurile cand trebuia sa astepti pe holul neincapator si neaerisit, din fata cabinetului cu regim de urgenta (fara plata) al poloclinicii de stomatologie.
Indiferent in ce parte a cartierului cu blocuri cenusii te afli , dupa cateva minute de mers nu se poate sa nu-ti iese in calea durerii, un cabinet dentar (nu se mai spune stomatologic). Il gasesti usor, contrasteaza cu cenusiul zonei, este ca o plomba pentru bloc, plomba de civilizatie .
Este amplasat intr-un apartament modificat, de la parterul blocului, cu iesire direct in strada (nu se cade sa intri pe usa din scara blocului cu mirosuri de varza si carnati prajiti).
Portiunea de trotuar, exact cat tine peretele, este refacut cu dale colorate, gardul este cu stalpi din inox, scarile spre intrare sunt podite cu marmura, mana curenta din teava de inox, covor din strada pana in usa, termopane fumurii, peretele vopsit cu un lavabil de culoare roz-aprins sau verde-lamai (de atate ori ai trecut in drum spre casa si nu te-ai uitat cu atentie ).
Anticamera cabinetului este de o ambianta ce ar vrea sa te ajute sa uiti de durerea ta. Un fotoliu din piele te imbie sa te asezi, o masuta cu un pet cu apa plata, reviste, ziare, reclame pentru dinti albi.
Daca iti arunci privirea pe pereti (din cauza durerii), vezi desene care iti arata cum sa te speli pe dinti (oricum de dentist nu scapi), sau cum ar trebui sa arate o dantura completa si sanatoasa, vezi un ecran cu plasma pe care se deruleaza imagini pe fond muzical (ar fi greu cu durerea ta, sa urmaresti un talk-show cu analisti politici).
Intr-un colt, un copacel exotic (de regula un lamai, bananierul nu are loc). Privirea cauta si o lista cu tarife , dar n-ai s-o vezi. Intr-un tarziu arunci privea, de durere, pe usa cu sticla mata prin care se vede umbra doctorului dentist (daca este 'ea' tot asa se spune), care te va scapa de durere , dar nu pe gratis ca la policlinica municipala.
Asistenta te invita , intri si nu vezi scaunul de tortura de altadata. Esti invitat sa te asezi pe o canapea, un scaun dentar ergonomic, cu un mic efort reusesti sa te intinzi si uiti pentru ce ai venit , te simti ca pe plaja ( daca iti inchiriezi sezlong).
Domnisoara doctor se apleaca asupra ta, iti cere sa deschizi gura, iti gaseste maseaua dureroasa (dupa mai multe ciocaneli), lucreaza cu atentie, avand grija sa nu-ti produca dureri mai mari decat alea cu care ai intrat ( se folosesc scule si substante numai din import, de ultima generatie).
Nu se grabeste , nu este nervoasa, nu-ti infunda caria cu un anestezic ca sa scape de tine (ce vremuri traim!).
Iti ia durerea din masea, o plombeaza definitiv (oricum vei plati ca pentru doua sedinte , fii sigur), iti facei un detartraj, iti descopera potentialele carii, iti recomanda sa revii, sa nu stai pana te scoate afara din casa durerea.
Dupa ce cobori fericit (fara dureri ), te incearca o alta durere legata de bani , daca nu ai cat ar trebui sa platesti. Iti spune cat , dar are grija sa adauge, ca aceste servicii in alte tari, sunt la pretul de 500 de euro (sa nu fi aflat cei din alte tari ?).
Esti bucuros ca poti plati si nu trebuie sa faci rate , parasesti oaza de civilizatie, ajungi pe trotuarul spart al cartierului cu blocuri cenusii , te opresti in loc si te intrebi :
- pentru cine sunt aceste cabinete?
- pentru amarastenii din alte tari?
- dar ai nostri amarasteni unde se duc cu durerea lor?
Cred ca-i de vina plomba din maseaua de minte, de gandesti asa.