Rasfoind presa scrisa , m-a inspirat un ghid pentru bărbaţi, cu prototipurile de femei din care să alegem pe aceea care va marca anul 2008 şi am făcut acest menu :
* veşnic tânără şi nebunatică , un pic zăpăcită dar poţi conta oricând pe ea,independenta, se imbraca normal , este de viata -"femeia copil";
* munceşte mult la firmă , discută numai despre afaceri ,independentă de dimineaţă până seara -" business woman";
* discretă, timidă sa nu te deranjeze ,proaspată tot timpul , fără lavabil pe faţă ,foloseşte din plin apa si săpunul -"femeia ecologică";
* opusul femeii apă şi săpun, intens văruită, ţoale de ţoale provocatoare, unghii ghiare de pisica -"femeia vampă";
* mai tot timpul cu încălţări comode , ţinută lejeră ,nu are timp de dichiseală, cum vede un parc aleargă pe alei ,e greu să o prinzi -"femeia sport";
* stilata, se supără dacă nu ştii cum şi când să-i săruţi mâna , cina la restaurant de epocă ,să-i faci curte, visătoare, nu te insoţeşte pe stadioane -"femeia retro";
* te spală , te calcă , te ţine la patru ace , bârfeşte la cafea cu prietena , dependentă financiar -"femeia casnică".
Anul acesta "la femme politique" nu va fi la modă "!?
11 ian. 2008
9 ian. 2008
Profesoara si elevul
Primavara anului 1955. Într-o clasa a Şcolii Medii, clasa a X-a, profesoara de Limba româna, Munteanu Maria, explica elevilor semnificaţia versurilor poeziei "Sunt pom de lângă drum" de Mihai Beniuc.
După ce le recitase prima strofă: "sunt pom de lângă drum şi fără gard, la mine-n ramuri poame roşii ard, drumeţule să iei fără teamă, ca n-o să dai la nimeni socoteală" se oprise să vadă dacă elevii au înţeles sensul adevărat al acestor versuri: umanism, altruism.
Aceştia, atât fete cât şi băieţi treceau cu privirile pe langa ea, poate şi din cauza notelor mici pe care le obţinuseră la ultima lucrare scrisă.
Cu greu, unul s-a încumetat să comenteze: - "Tovaraşa profesoară eu cred că poetul a prins în versuri pe acele fete care stau toată ziulica pe marginea şoselei şi fac din mână şoferilor". Norocul lui dar şi al profesoarei a fost sunetul strident al clopoţelului.
Dar, întâmplarea asta nu i-a fost de ajuns, ajunsă la cancelarie, ea a avut o discuţie mai aprinsă cu un coleg mai tânăr, care i-ar fi sugerat să poarte o rochie mai strâmtă, cu poalele măcar până mai jos cu două degete de genunchi. O colegă de generaţie, profesoara de matematică, se îndignă, uitându-se pe fereastră: -Auzi dragă, ce-i preocupă pe tinerii de azi!
Primavara anului 2005. Într-o clasă de liceu, clasa a XI-a, tânăra profesoara de Limba română, Carlina Creţu, de altfel o modistă după ţinută, nu credea că va pierde întrecerea cu elevele ei, până într-o zi când a văzut o elevă cu bustul semi-dezvelit şi-n buric cu un inel. Atunci şi-a spus doar sieşi: -Până aici!, oricum sunt mai frumoasă decât ele, chiar dacă sunt căsătorită. A reluat lecţia de acolo unde o lăsase săptămâna trecută. Din ciclul "Scriitorii de ieri, scriitorii de azi" despre viaţa şi opera scriitorului M. Cărtărescu, astăzi doar vom desluşi misterul "De ce iubim femeile?"
Nu o deranja zgomotul de fond al clasei dat de tumultul discuţiilor bilaterale dintre băieţi şi trilaterale când mai intrevenea o fată. Ei se grăbeau să afle misterul "De ce iubim femeile?" "Pentru că au sânii rotunzi şi cu gurguie care se ridică pe sub bluză cand le este frig". "Pentru că nu te lasă ele să te procupe altceva" ... Profesoara se amuza, un băiat căuta să dezvăluie misterul dezbrăcând-o cu privirea lui lacomă, şi reuşise să o tulbure, îi răscolise amintirile primul ei sărut cu un băiat. L-a scos la tablă ca să-i întreupă filmul, i-a dat o notă mică, pentru a înţelege că numai dacă va veni la meditaţie va scăpa de a nu rămâne corigent. Din meditaţie în meditaţie, acasă la ea, nu credea atunci că în trimestrul trei, în primăvară, vor ajunge să se sărute ca doi îndragostiţi, iar peste un an, vai ce dramă, băiatul se va sinucide, şi de aici calvarul vieţi ei, va fi dată afară din Educaţie.
O iarnă, ca vara, a anului 2055. O clasă ca de liceul din zilele noastre, dar, de fapt altfel mobilată, înzestrată. Elevii stăteau în fotolii extensibile cu pupitre super-tehnologizate, iar la catedră trona cu privirea fals-caldă, o profesoară metalică, un robot Total X cu inteligenţă artificială. Ea, adică el, robotul, le preda elevilor toate curricularele şi mai mult decât atât, de fapt acesta era scopul ascuns, daca un elev si o eleva se întindeau pe fotolii, afla în timp real chiar ministrul Super-Educatiei, la vremea aceea va fi fost domnul Adomnişoarei. Acesta a reintrodus pe ici pe colo, tipul profesorului real, în carne şi oase. Aşa că profesoara de limbă română Ama Ada asista ora dintr-o încăpere alăturată, fiindcă oricâtă inteligenţă transferai robotului, măgarii de băieţi îi puneau întrebări de-l bloca, iar ea roşind îl scotea din bucla deschisă în care intra. Aceste intervenţii reuşeau să-i tempereze pe băieţii plini de hormoni, şi-l făceau pe robot mai cu prestanţă. Rar se mai întâmpla cîte o năzbâtie. Se intrase într-o plictiseală, timp în care Ama Ada se îndrăgostise hard de softistul din spatele creaţiei metalice super-inteligente.Un elev al profesorului Total X, aflând de idila ce se juca dincolo de peretele de cristal, l-a şantajat pe softist, căruia i-a cerut ca la ora de limbă romînă să-i deranjeze vederea cretinului de robot, astfel ca el să stea nestingherit la "taclale" cu prietena lui pe fotoliul întins. Aşa se explică de ce profesoara Ama Ada nu mai primea "help me!" de la Total X, iar elevii începuseră să prindă gustul limbii române şi chiar să o iubească cu adevărat.
După ce le recitase prima strofă: "sunt pom de lângă drum şi fără gard, la mine-n ramuri poame roşii ard, drumeţule să iei fără teamă, ca n-o să dai la nimeni socoteală" se oprise să vadă dacă elevii au înţeles sensul adevărat al acestor versuri: umanism, altruism.
Aceştia, atât fete cât şi băieţi treceau cu privirile pe langa ea, poate şi din cauza notelor mici pe care le obţinuseră la ultima lucrare scrisă.
Cu greu, unul s-a încumetat să comenteze: - "Tovaraşa profesoară eu cred că poetul a prins în versuri pe acele fete care stau toată ziulica pe marginea şoselei şi fac din mână şoferilor". Norocul lui dar şi al profesoarei a fost sunetul strident al clopoţelului.
Dar, întâmplarea asta nu i-a fost de ajuns, ajunsă la cancelarie, ea a avut o discuţie mai aprinsă cu un coleg mai tânăr, care i-ar fi sugerat să poarte o rochie mai strâmtă, cu poalele măcar până mai jos cu două degete de genunchi. O colegă de generaţie, profesoara de matematică, se îndignă, uitându-se pe fereastră: -Auzi dragă, ce-i preocupă pe tinerii de azi!
Primavara anului 2005. Într-o clasă de liceu, clasa a XI-a, tânăra profesoara de Limba română, Carlina Creţu, de altfel o modistă după ţinută, nu credea că va pierde întrecerea cu elevele ei, până într-o zi când a văzut o elevă cu bustul semi-dezvelit şi-n buric cu un inel. Atunci şi-a spus doar sieşi: -Până aici!, oricum sunt mai frumoasă decât ele, chiar dacă sunt căsătorită. A reluat lecţia de acolo unde o lăsase săptămâna trecută. Din ciclul "Scriitorii de ieri, scriitorii de azi" despre viaţa şi opera scriitorului M. Cărtărescu, astăzi doar vom desluşi misterul "De ce iubim femeile?"
Nu o deranja zgomotul de fond al clasei dat de tumultul discuţiilor bilaterale dintre băieţi şi trilaterale când mai intrevenea o fată. Ei se grăbeau să afle misterul "De ce iubim femeile?" "Pentru că au sânii rotunzi şi cu gurguie care se ridică pe sub bluză cand le este frig". "Pentru că nu te lasă ele să te procupe altceva" ... Profesoara se amuza, un băiat căuta să dezvăluie misterul dezbrăcând-o cu privirea lui lacomă, şi reuşise să o tulbure, îi răscolise amintirile primul ei sărut cu un băiat. L-a scos la tablă ca să-i întreupă filmul, i-a dat o notă mică, pentru a înţelege că numai dacă va veni la meditaţie va scăpa de a nu rămâne corigent. Din meditaţie în meditaţie, acasă la ea, nu credea atunci că în trimestrul trei, în primăvară, vor ajunge să se sărute ca doi îndragostiţi, iar peste un an, vai ce dramă, băiatul se va sinucide, şi de aici calvarul vieţi ei, va fi dată afară din Educaţie.
O iarnă, ca vara, a anului 2055. O clasă ca de liceul din zilele noastre, dar, de fapt altfel mobilată, înzestrată. Elevii stăteau în fotolii extensibile cu pupitre super-tehnologizate, iar la catedră trona cu privirea fals-caldă, o profesoară metalică, un robot Total X cu inteligenţă artificială. Ea, adică el, robotul, le preda elevilor toate curricularele şi mai mult decât atât, de fapt acesta era scopul ascuns, daca un elev si o eleva se întindeau pe fotolii, afla în timp real chiar ministrul Super-Educatiei, la vremea aceea va fi fost domnul Adomnişoarei. Acesta a reintrodus pe ici pe colo, tipul profesorului real, în carne şi oase. Aşa că profesoara de limbă română Ama Ada asista ora dintr-o încăpere alăturată, fiindcă oricâtă inteligenţă transferai robotului, măgarii de băieţi îi puneau întrebări de-l bloca, iar ea roşind îl scotea din bucla deschisă în care intra. Aceste intervenţii reuşeau să-i tempereze pe băieţii plini de hormoni, şi-l făceau pe robot mai cu prestanţă. Rar se mai întâmpla cîte o năzbâtie. Se intrase într-o plictiseală, timp în care Ama Ada se îndrăgostise hard de softistul din spatele creaţiei metalice super-inteligente.Un elev al profesorului Total X, aflând de idila ce se juca dincolo de peretele de cristal, l-a şantajat pe softist, căruia i-a cerut ca la ora de limbă romînă să-i deranjeze vederea cretinului de robot, astfel ca el să stea nestingherit la "taclale" cu prietena lui pe fotoliul întins. Aşa se explică de ce profesoara Ama Ada nu mai primea "help me!" de la Total X, iar elevii începuseră să prindă gustul limbii române şi chiar să o iubească cu adevărat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)