Semn al puterii Pământeşti

Acasă, aici, la noi pe Pământ, mai sunt multe lucruri de făcut, de îndreptat, de reparat. Nu trăim ca în sânul lui Adam. Nu suntem unii cu alţii împăcaţi. Avem războaie începute şi neterminate, mai avem războaie planificate. Suntem atacaţi de viruşi necunoscuţi, suntem măcinaţi de boli incurabile. Nu toţi oamenii au de unde să bea apă. Ne mor copiii în maternitate. Cu toate acestea ne place să visăm spre alte planete. De s-ar putea, şi mâine am lăsa Pământul şi ne-am pune desaga în racheta şi am pleca să colindăm alte planete, alte stele. Nu mai este mult pănă ce această dorinţă ancestrală se va realiza.

Până una alta, NASA a aruncat, ca din praştie, robotul MER-A spre  Marte. Cu buzduganul, semn al puterii Pământeşti, am nimerit-o în frunte pe apropiata planetă Marte! Felicitări tuturor celor care şi-au pus mintea cu Marte!

 

Deşi este o simulare, nici nu zici că nu este adevărat! Astăzi robotul se plimbă, de unul singur, pe ogoarele pustii ale planetei Marte!

Semnează, 

Omu'

Nano-Curte, Nană

După o alergătură de o vară, ca un câine cu limba atârnată din gură, nu ne mai rămâne  decât să înţărcuim oborul, recte Casa "boborului", şi s-o băgăm în circuitul turistic occidental, via Alemania, (Ale Man!) doar să scoatem câţiva bani de întreţinere pentru a nu se nărui. O vom păstra  pentru new next generation of   de  parlamentari. Pe actualii "para parlamentabili" îi înţărcăm, le luăm, din gură ţâţa vacii, vacă mare cât o ţară, şi-i trimitem să frâmânte aluat de pâine, pâine pentru "boborul" lor iubit.

Vrei Guvernule lege!, trimite-o fain frumos, cum ai  trimite nişte liste electorale,  la Curtea de nouă juraţi, Nano-Curte, Curticică, chit că sunt dezbinaţi ca fraţii vitregi a unei "mame şuie", şi cât ar bea ei o cafea sau un ceai verde anti adipos, legea e gata, e bună de publicat ăn M. O. din curte ata, fără ca tu să mai cârâi că au tăiat, că au adăgat, că au îmbârligat articolele ca maţele în buftul oii.  Pe ăştia nouă feţi frumoşi, chit că sunt ei fraţi vitregi, îi schimbi la nouă ani, şi nu la patru ani pe cei patrusute si ceva de parlamentari.

Pe prezidentul, de două ori ales şi tot de două ori suspendat, îl legăm de tron, ca pe un puşcăriabil, să nu mai poată pleca, şi nici evada, chiar dacă o să-l ceră afară  tot neamul lui. Să stea acolo pe viaţă. Aşa vom mai da o lovitură finaciară, cursul euro va fi stabil, mai mult chiar, va fi plictisitor de stabil, încât le va pieri pofta speculatorilor de pe aici sau sau de aiurea. Şi altele şi altele...

 După o alergătură, de o vară toridă, după o vacă  nebună de legat în lanţuri, ne alegem cu un stat reformat până nu se mai poate, un nano-stat!

Se aude, Nană de la Curte?

Scris de Omu',  cel care  nu o să mai  pună votu'.