De ce punem foi de dafin în mâncare?

Frunze de dafin! Multe doamne adaugă frunze de dafin în alimente, în special la carnea roșie și carnea de pasăre. Știi de ce se adaugă frunze de dafin la mâncare? De regulă, o femeie răspunde: ca să aromatizeze mâncarea. Dacă fierbeți frunzele de dafin într-un pahar cu apă și gustați, nu veți simți nici o aromă. Așadar, de ce pui frunze de dafin în carne? Adăugarea frunzelor de dafin în carne transformă trigliceridele în grăsimi nesaturate. Pentru experimentare și confirmare: tăiați puiul in două, gătiți fiecare jumătate într-o tigaie și a șezați una pe foi de dafin, iar cealaltă fără frunze de dafin și observați cantitatea de grăsime din ambele tigăi. Dacă aveți frunze de dafin, nu este nevoie de farmacie. Studii științifice recente au arătat că frunzele de dafin au multe beneficii. Ajută la a scăpa de multe probleme grave de sănătate. Avantajele frunzei de dafin sunt: - Foaia de dafin tratează afecțiunile digestive și ajută la eliminarea unor probleme ca arsuri la stomac, aciditate constipație. - Reglează circulația intestinului prin consumul de ceai de dafin fierbinte. - Scad glicemia. Frunza de dafin este un antioxidant ș îi permite organismului să producă insulină, consumând ceai de dafin timp de o lună. - Elimină colesterolul rău și ameliorează conținutul de triglyceride in organism. - Este o sursă bogată de vitamina C. - Foarte utile în tratarea răcelilor și a tusei severe, frunzele de dafin fierte emană un abur care, inspirat, te scapă de flegmă și reduce severitatea tusei. - Foaia de dafin protejează inima de convulsi și accidente vasculare cerebrale, deoarece conține compuși protectori cardiovasculari. - Frunzele de dafin sunt bogate în acizi precum acidul cafeic, quercetina, eigonolul și bartolinida, substanțe care împiedică formarea celulelor canceroase în organism. - Elimină insomnia și anxietatea, dacă sunt luate înainte de culcare, vă ajută să vă relaxați și să dormiși profund. - Ceaiul de foi de dafin ajută la spargerea pietrelor de la rinichi și la vindecarea infecțiilor. Dacă aveți probleme de respirație sau luptați pentru a controla anxietatea, ar trebui să începeți să ardeți frunze de dafin acasă, zilnic. Sursa: Ozana Barabancea (Facebook)

La masa de Crăciun

    Ne place nu ne place. acesta-i obiceiul din străbuni, la masa din Ziua de Craciun nu trebuie să lipsească sarmale, cârnați, caltaboși, tobă, chișcă fripturi, toate numai din carne de porc. 

    Excepție la "porcării" este de departe cozonacul! Ce bunăciune! Dacă nu e cozonac nu este Crăciun! 

    Mai este o excepție de la carnea de porc, e julfa. Ce este julfa? Este un tort din turte și cremă din semințe de cânepă. Asta da, bunăciune. Se mai numește și scutecele pruncului Iisus. Este singurul fel de mâncare ce ne amintește de postul de dinaintea Nașterii Domnului, se mănâncă în Ajun, după ce trece Preotul cu icoana!

Cireașa de pe tort, adica a Crăciunul, este colinda:

Iată vin colindători, florile dalbe, noaptea pe la cântători, florile dalbe.

 Și ei vin mereu, mereu, florile dalbe, Și-L aduc pe Dumnezeu. florile dalbe! 

  

Fior-Dafin MUREȘANU - medic neurolog de talie mondială

 Am aflat de existența emeritului medic Dafin Mureșanu urmărind emisiunea tv "Mic dejun cu un campion", moderată de cunoscutul om de televiziune, prozatoarea Daniela Zeca-Buzura.  Invitatului ii aparține butada: "un om sănătos se crede nemuritor". 

Date biografice 

S-a născut în data de 14 martie 1962 la Prundul Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, fiul lui Marcel-Laurențiu Mureșanu, scriitor. A urmat cursurile primare și gimnaziale la Școala Generală Nr.1 din Suceava (1969-1977), apoi pe cele preuniversitare la Liceul „Ștefan cel Mare“ din Suceava, secția chimie-biologie (1977-1981). După absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Medicină din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca, astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu“, secția medicină generală (1982-1988).

Începând cu anul 1988 activează în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca: medic generalist stagiar (1988-1990), medic rezident neurologie adulți (1990-1994), medic specialist neurolog (1994-1998), medic primar neurolog (din anul 1998).

În anul 2000 devine doctor în medicină după susținerea tezei cu titlul „Study on the efficacy and safety of the therapy with antagonists of NMDA receptors and with Cerebrolysin in patients suffering from cerebral ischemia“. Urmează programul de studii MBA (Master of Business Administration), School of Health Care Systems Management, Danube University – Krems, Austria (2003).

Activitatea clinică se derulează în paralel cu cea didactică, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu“ din Cluj-Napoca: asistent universitar (1994-2001), șef de lucrări (2001-2004), conferențiar (2004-2007) și profesor universitar (din anul 2008). În prezent este titular al cursului de neurologie la secția de studiu în limba engleză.

Este coordonator de rezidențiat și conducător de doctorat, fondator şi coordonator al unor proiecte educaţionale internaţionale de anvergură. Începând cu anul universitar 2015-2016, a inițiat și coordonat programul de neuroștiințe în cadrul cursurilor școlii doctorale a universității.

Continuare pe site-ul acad.ro

Daruri și... "daruri" pentru regele Carol al II-lea

În 1941, Ion Antonescu a hotărât constituirea unei “Comisii de Anchetă privind fraudele din avutul public săvârșite de Carol al II-lea”.

Raportul comisiei, împărțit pe patru capitol a constatat numeroase abuzuri și ilegalități.

 Primul capitol, intitulat Daruri, avantagii și subvenții primite de la particulari, arăta că fostul suveran a primit de la particulari o serie întreagă de daruri și avantaje prin care și-a mărit considerabil averea. “Valoarea cadourilor depășea semnificația unor manifestări protocolare sau mărturii de devotament și afecțiune deosebită, devenind pur și simplu mijloace ilicite de îmbogățire în dauna particularilor”. 

Astfel, de la Nicolae Malaxa a primit o serie de daruri printre care: întregul grajd de curse, evaluat la 2.000.000 de lei, o colecție de mărci valorând 5.000.000 de lei, un tablou de Grigorescu, altul de Luchian. 

Max Auschnitt a plătit 6.000 de lire sterline pe un cal de prăsilă pentru rege. 

Societatea Reșița i-a dat 150.000.000 de lei. 

De la Armand Călinescu a primit o stemă a Frontului Renașterii Naționale înconjurată cu pietre prețioase (250.000 de lei). 

C.F.R. a oferit o placehtă de paltină cu briliante și rubine în valoare de 900.000 de lei. 

Banca Națională a României  a cotizat cu 81.000.000 pentru Fundația Regală la care se mai adaugă 225 de colecții mari de monede jubiliare de aur bătute cu prilegul împlinirii a 10 ani de domnie, 22 de monede mari, 22 mijlocii și 22 mici cu ocazia unui secol de la nașterea lui Carol I, aur masiv valorând 224.345 de lei. 

689.684 de la Ministerul Apărării Naționale pentru realizarea unui buzdugan, 25,587 kg. de aur în valoare de 5.652.963 de lei. 

Darurile (care pot fi numite și mită) nu se opresc aici. 

De la Societatea Techirghiolul (anexă a Băncii Marmorosch, Blank et comp.) a primit vila “Cetatea de Nisip”, construită pe terenul statului (4,5 ha.). 

De la societatea “Lujani” acțiuni în valoare nominală de 217.000.000 de lei. 

Banca Marmorosch Blank et comp i-a dat 10.000 de acțiuni evaluate la 5.757.000 de lei.

 Societe Financiere textile pour la France et l’Etranger i-a oferit 9.000 de acțiuni evaluate la13.565.000.

 Astra Vagoane i-a dat și ea 30.000 de acțiuni valorând 46.227.252.

 În total, averea lui Carol al II-lea a sporit prin acțiuni cu 204.113.231, 

Capitolul al doilea al anchetei se refera la Sporirea patrimoniului fostului suveran în dauna statului. 

Pe acestă linie se înscriau obținerea a 100 de pogoane în pădurea Snagov din partea Primăriei București,

 dobândirea ilegală de imobile prin procedeul dării în plată: ferma Clenciu-Spanțov (770,8 de ha.), o parte din terenul Școlii de Horticultură de la Băneasa (3540 de m.p.), Stațiunea de montă Băneasa (5 ha. cu construcții), pepiniera de la Murfatlar (72 de ha.), balta Iezerul-Mostiștea (1010,4 ha.), balta Boianu-Sticleanu (6206,6 ha.), pădurea Hereasca (34,8 ha.), teren de cultură în prelungirea Hereasca (6,5 ha.), toate obținute de la Ministerul Agriculturii și Domeniilor în schimbul expropierii unor propietăți aparținând Coroanei pentru a fi demolate și a se construi Palatul regal din București, care era folosit tot de suveran.

 După o serie de manevre, Carol al II-lea a obținut 15 ha. de vie de Cotnari (“donate” de cooperativa din localitate) pe care au fost construite pivnița și instalația de vinificare, plătite din fondurile Ministerului Agriculturii și Domeniilor (14.713.907 de lei). 

Un mod important de sporire a averii l-a reprezentat acordarea și întrebuințarea de devize din fondul statului: 302 de automobile, un yacht, și-a plătit deplasările din străinătate (asta pe lângă lista civilă, “salariul” anual), comisioanele bancare pentru trasferurile în stăinătate etc., toate acestea însumând 533.227.214 de lei. 

Scutirile de taxe și reducerile de impozite au fost o altă cale de îmbogățire. Doar scutirile pentru produsele petroliere folosite de Casa Regală au fost de 28.915.699 de lei, pentru produse de larg consum 38.168.485 de lei, pentru apă, canal, curent, gunoi în intervalul 1934-1940, o sumă de 10.992.214,10 lei, țigările gratuite însemnau 1.284.200 de lei.

Pentru castelul de la Scroviștea, Carol a obținut de la guvern 69.000.000 pentru străzi, asanarea lacului din preajmă etc. 

Guvernul a mai dat 127.899.000 de lei pentru două automobile vânătoare, plata unei foste servitoare a tatălui Elenei Lupescu, pentru poliția personală a lui Ernest Urdăreanu, plata rentei unei artiste de la Teatrul Național București care a trebuit să se stabiliească la Paris în urma insistențelor Elenei Lupescu, etc.

Yachtul Luceafărul, cel luat din banii publici, era propietatea regelui, dar trecut în patrimoniul Marinei Române, deci cheltuielile de întreținere și plata personalului (37.132.034) erau din banii statului. Numeroase persoane din serviciul personal al regelui erau plătite de stat. 

Pasionat de filatelie, a obținut din partea Poștei numeroase timbre autohtone și străine plus un specialist în materie, detașat la Paris pentru a aranja colecția suveranului (3.759.901 de lei). Carol al II-lea a folosit chiar și automobile rechiziționate.

 Convorbirile telefonice interne și externe (17.963.684) și abonamentele la ziare (6.784.838 de lei) au fost decontate de Poștă. 

Carol nu a ezitat să pună mâna pe cei 6.000.000 de lei din fondul “Soldați”, ai celor detașați pentru stagiu la Palat, sumă strânsă astfel încât la finalul serviciului aceștia să aibă o sumă minimă de bani. 

Pe cheltuiala statului s-au făcut amenajări la propietatea particulară de la Băneasa (1.500.000 de lei).

La inaugurarea stadionului Giulesti La categoria "diverse" raportul menționa: Regia Autonomă C.F.R. e executat pentru Casa Regală un automotor de vânătoare cu două remorci-platformă în valoare de 2.000.000 de lei, două vagoane frigorifice pentru vânat la prețul de 9,9 milioane. 

Prefectura Poliției Capitalei a făcut o brigadă de 18 oameni și un șef de secție cu misiunea să păzească locuința Elenei Lupescu începând cu 1934. 

Regele nu a plătit taxă de timbru, impozit pentru mașini, a executat la tipografie diverse lucrări, registre și imprimate în mod gratuit, în afară de costul hârtiei. 

În mai 1932 a primit cadou de la Poliție o instalație de cinema în valoare de 298.000. 

Icrele pe care regele le primea nu suportau taxa de lux în valoare de 16,5%, adică 30.197. De asemnea icrele negre nu au fost taxate cu 76.017. Alte icre negre au fost predate gratuit, ele costând 6.482.000 de lei. 

Din ordinul regelui, Direcția Generală a Poliției a plătit lunar 10.000 de lei soției unui maior mort la Jilava. În plus au fost dați 300.000 de lei lui Eugen Bianu pentru urmărirea lui Barbu Știrbei. 

Direcția Generală a Pădurilor Statului a dat lemne de 288.572 de lei, a efectuat în 1937 lucrări la Castelul de Vânătoare de la Lăpușna (997.420 de lei) iar anul următor de 1.097.914. 

Ministerul Sănătății și Asigurărilor Sociale a dat aparatură de radiologie în valoare de 1.130.000 de lei. 

Biserica Ortodoxă a dat pentru castelul de la Ițcani două vagoane de lemne plus 420.000 de lei pentru reparații și ameliorări. 

Primăria București a cumpărat colecții de inele vechi și tablouri în valoare de 925.000 de lei, obiecte dăruite lui Carol al II-lea.

 Primăria Ploiești a oferit produse petroliere învaloare de 485.961 de lei.

Continuare aici: istoriepescurt

Limba română este tot mai siluită

Să-l ascultam pe Andrei Pleșu! 

 “Secretarele nu-şi mai spun decât assistant manager. Cizmarii sunt designeri. Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie. Nici gând. 

S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei. 

Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.

Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi. 

Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.

Nu mai realizăm, ci implementăm. 

Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie. 

Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm. 

Nu mai consimţim, ci achiesăm.

Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.

Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must !!!

Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni. 

Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.

Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.

Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti și creatoare de fashion.

Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm inexpectaţiunea unui feed-back pozitiv.

Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior "Hai să-mi bag ..." sau cu concluzia absolut academica: "Un c ... t !!!"

Aș zice eu: "curat murdar coane Fănică!"   Cât de actual este nenea Iancu!

Festivalul Fânului în Gîrcina de Neamț

 O inițiativă de toată lauda a primarului Gonțanu. Pe pagina FB găsiți poze și video! A fost prima ediție mediatizata și de ProTV

 

Istoria marilor jafuri de Ioan TIȚA CĂLIN

    Istoria marilor jafuri din România post-decembristă este bogată, palpitantă și tenebroasă. Dacă va fi scrisă vreodată, cercetătorii nu se vor putea baza pe documentele Justiției, întrucât prea puține dintre cazuri au intrat în atenția procurorilor și judecătorilor. Singura sursă de documentare pentru istoricii vor fi materialele de presă, jurnaliștii fiind cei ce au demascat și condamnat jaful organizat, instituționalizat, realizat la comandă politică.

x     x     x

     Într-un clasament al celor mai mari furturi din patrimoniul statului român, pentru primele locuri ar putea concura:

     - Dispariția flotei naționale - La 1 ianuarie 1989, pavilionul românesc ocupa locul 26 între flotele lumii, cu un tonaj brut total de 3.561.000 de tone. La sfârșitul anului 1989, flota națională cuprindea 301 nave maritime, cu o capacitate de transport de 6.185.000 tdw. Din uriașul parc de nave n-au mai rămas, astăzi, decât ferry-boat-urile „Mangalia“ și „Eforie”, aflate în conservare din 2009; 

     - Afacerea Bechtel - Contractul cu compania americană Bechtel a fost încheiat în 2003, în timpul Guvernului Năstase. Timp de 10 ani, statul roman i-a plătit acesteia 1,5 miliarde de euro pentru 52 Km de autostrada finalizați și alți 64 Km parțial realizați, dar neutilizabili;

     - Afacerea Microsoft - Acordul cadru pentru închirierea a 50.000 de licențe de calculatoare pentru administrația publică centrală a fost încheiat în anul 2003, între Guvernul României și Compania Microsoft. Timp de zece ani, trei guverne au avizat plata a sute de milioane de euro drept chirie. Procurorii au constatat că paguba statului român se ridică la 67 milioane de dolari. Șapte foști miniștri au scăpat de acuzații întrucât faptele s-au prescris;

     - Devalizarea fostei Bănci Române de Comerț Exterior Bancorex SA - În esență, afacerea Bancorex este o delapidare realizată prin acordarea de credite neperformante, de circa două miliarde de dolari. Numai în perioada 1997 - 1999, statul a fost nevoit să achite peste 18.000 de miliarde de lei pentru a acoperi găurile lăsate de debitori. 

Printre cei ce au profitat de pe urma băncii, direct sau indirect se numără miniștri, parlamentari, șefi de partide și o numeroasă clientelă politică. 

     Lista ar putea fi completată cu miile de privatizări și retrocedări frauduloase, cu zeci și sute de mii de achiziții publice făcute în interesul corupților și așa mai departe. 

     Toate aceste jafuri au o semnificație aparte. Pe fondul prăbușirii regimului comunist și a haosului ce a urmat, ele au servit și încă mai servesc formării și consolidării noii clase conducătoare din România.

x      x      x

     Pentru ocuparea primului loc în acest clasament, propun jaful de la Bancorex. Fără el n-ar fi putut fi distrusă flota națională și n-ar fi avut loc foarte multe dintre privatizările cu dedicație. 

     Până azi, nimeni din conducerea Bancorex nu a dat socoteală pentru modul dezastruos în care a fost administrată banca. Dimpotrivă, instanțele de judecată au constatat nevinovăția celor ce au gestionat-o. Cu dosarele penale albite - adevărate certificate de bună purtare - unii dintre aceștia au ridicat pretenții de sute de mii de dolari, reprezentând drepturi salariale, dobânzi și daune morale. 

     În decembrie 2019 se împlinesc 20 de ani de la prăbușirea Bancorex. Astăzi, nimeni nu mai vorbește despre această mega-escrocherie. Instituțiile statului au demonstrat că nu sunt interesate de clarificarea afacerii. De altfel, lista debitorilor Bancorex a fost publicată la cererea senatorului Marius Marinescu. Abia în urma acestei acțiuni politice, a fost deconspirată „Situația debitorilor preluați de la Banca Română de Comerț Exterior Bancorex SA ce figurează la data de 2 octombrie 2006 cu obligații de plată către AVAS.“

     Lista cuprindea 690 de debitori preluați de la Bancorex. Semnificativ este faptul că mai mult de o treime dintre datornici (cu restanțele cele mai mari) erau firme de shipping. Din aceasta decurge o concluzie de netăgăduit: prăbușirea „Bancorex“ a mers mână în mână cu falimentul flotei naționale. 

     Ultima actualizare a situației datează din data de 12 ianuarie 2009, ceea ce lasă să se înțeleagă că, de atunci și până astăzi, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), fostă AVAS, fostă FPS nu a mai recuperat nimic. Lista actuală cuprinde 647 de firme, 98 dintre ele, cu o datorie totală de peste 173,454 milioane de dolari, fiind din județul Constanța.

Ion TIȚA-CĂLIN

(Articol publicat în ediția din data de 30 martie 2015 a cotidianului „Cuget Liber”)

Poeta Magda ISANOȘ

Au trecut 107 ani de când s-a născut poeta MAGDA ISANOS. 

Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?

Din nori îți cos o rochie ușoară.

Din ghiocei îți fac o cingătoare.

La gât îți pun șirag de lăcrămioare.

Te-ncalț cu pantofiori de toporași.

Să fii cea mai frumoasă din oraș.

Vrei și brățări?Ba încă și cercei?

Îți fac un set complet din brebenei.

Și gata!Nu mai am, știi bine,

C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!

Mai vrei și pace, bucurii și sănătate?

Din astea n-am.La Dumnezeu sunt toate!

Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea ,

Rugându-mă la El să ți le dea!

Stefan Ciubotarasu, actor si scriitor

    Ștefan Ciubotărașu s-a născut în 21 martie 1910, în satul Lipovăț din județul Vaslui, într-o familie de țărani săraci. 

   Ştefan Ciobotăraşu a parcurs clasele primare la şcoala din localitatea natală, sub îndrumarea învăţătoarei Melania Teodorescu. Când în localul şcolii a fost improvizat un spital de campanie şi un sediu al Crucii Roşii, elevii au învăţat în biserica din sat, cu hramul “Sfântul Gheorghe”.  În această perioadă, tânărul Ştefan este fermecat de peisajele sălbatice ale plaiurilor natale şi de vechile obiceiuri ale satului moldovenesc, după cum mărturisea viitorul mare actor, peste ani: “Mi-aduc aminte că-n pruncia mea, luna asta, decembrie, era un fel de lună a miracolelor… Uite-aşa, cam pe-acum, începeau copiii să pocnească din harapnic, să-şi facă buhaie şi altele şi să înveţe pluguşorul. Flăcăii se adunau la repetiţii, sub mâna unui staroste, care era şi „cămăraşul” (casierul) trupei şi care-şi adjudeca şi … rolul cel mai gras…”.

    Prin anii 1921-1922, a sosit la București (cu un tren marfar; tatăl său lucra la regionala CFR), pentru a învăța meseria de pantofar, așa cum hotărâseră părinții. A rămas trei ani, însă tânărul nu era atras de această meserie şi profitând de faptul că la prăvălie îşi făcea încălţări şi lumea bună a teatrului, Ciobotăraşu primea în loc de bacşiş bilete la teatru, această artă atrăgându-l tot mai mult pe tânărul ucenic. A avut primul contact cu „gustul de otravă dulce al teatrului”, potrivit propriei mărturisiri. 

    A fost vrăjit de spectacolele “Înşir-te mărgărite”, „O scrisoare pierdută” sau “Puterea întunericului”, în care evoluau actori în vogă la acea vreme, precum Ion Morţun, Iancu Petrescu sau Iancu Brezeanu.

    A lucrat timp de un an, ca ucenic la un atelier de pictat firme. În 1924, într-o noapte friguroasă de octombrie, a hotărât să se întoarcă acasă, dezamăgit de mizeria traiului cotidian. Această perioadă, în care părinții săi s-au mutat în Vaslui, actorul a numit-o „întoarcerea acasă”. La îndemnul mamei, se înscris la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, sărind peste câte două clase. Aici a debutat literar în paginile revistei liceului, întitulată „Năzuința”, și în paginile ziarului local, „Vasluiul”, sub pseudonimul Ciciricea (numele unui clovn popular).

   Împreună cu un coleg, a scos câteva numere ale unei reviste minuscule, „Uzina de umor”, iar mai târziu, la Iași, revista „Humorul literal”. A contribuit atunci și ulterior cu poezii, sonete și amintiri în paginile revistei „Luceafărul”. În 1929 a absolvit liceul și s-a hotărât să plece la Iași, unde s-a înscris la Conservatorul de muzică și artă dramatică. Bacalaureatul și l-a dat în 1932 la Bârlad.

   A traversat o perioadă dificilă în anii ’30, prin faptul că proveniența socială determina închiderea multor uși. Încă de la admitere a fost remarcat de poetul Mihai Codreanu. Acesta i-a fost profesor protector și i-a oferit o bursă când a aflat că Ciubotărașu avea talent literar. În 1932 și-a satisfăcut stagiul militar într-o subunitate de mitraliori.

    Îndemnat de protectorul său, s-a înscris la facultatea de istorie, însă preocuparea de bază i-a fost poezia și publicarea în revistele locale la care contribuiau scriitori și poeți marcanți, între care George Topârceanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu. Acesta din urmă îl remarca la o sărbătoare a conservatorului, în cadrul căreia Ciubotărașu a declamat o poezie. Debutul ca actor a avut loc în 1934 și a fost angajat al acelui teatru timp de 14 ani. Piesa de debut a fost Macbeth.

   Primul succes l-a avut cu rolul contelui Alexis Czerny, deşi monorol, în piesa Ţarina  de Melchior (Menyhért) Lengyel. În 1945 s-a mutat în capitală unde a jucat la teatrele Alhambra, Comedia şi teatrul Victoriei, stabilindu-se pe un registru interpretativ de comedie. În 1948 teatrele au fost restructurate, iar Ciubotăraşu a fost repartizat la Arad, la primul teatru de stat din ţară. Aici a desfăşurat şi o activitate de instructor artistic. În 1950 a revenit la Bucureşti, unde a fost solicitat la Teatrul Naţional. În capitală a început perioada sa în care a realizat roluri de consistenţă uriaşă. A jucat mult şi variat, fiind supranumit „actorul celor 300 de roluri”.

   În 1959 a jucat în Desfășurarea, Brigada lui Ionuț, Valurile Dunării, Telegrame, în Mândrie (1960), în Pădurea spânzuraților (1964), film regizat de Liviu Ciulei și premiat cu premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1965; în Războiul domnițelor (1969) în regia lui Virgil Calotescu, în Columna (1969) în regia lui Mircea Drăgan, film premiat cu diploma de merit la festivalul internațional de film de la Adelaide, Australia (același an). În 1968, a jucat și în Legenda (în regia lui Andrei Blaier). A jucat într-o mulțime de roluri în piese de teatru și multe piese de teatru radiofonic. Premii: în 1964, premiul pentru interpretare masculină la Festivalul Național al Filmului de la Mamaia.

   Nu a neglijat nici domeniul literar, scriind poezie până în ultimele clipe ale vieţii. A jucat într-o mulţime de roluri în piese de teatru şi multe piese de teatru radiofonic.

   Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Ștefan Ciubotărașu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

   În dimineața zilei de 27 august 1970 s-a stins din viață când aștepta mașina care urma să-l ducă la Pitești pentru a turna filmul Așteptarea.

Johannis se spală pe maini in apele Dunării

In disputa recenta dintre români și ucraineni in problema dragarii canalului Bîstroe de catre cei din urma, Klaus Johannis a pus batista pe tambal in stilul sau consacrat, vezi si respingerea aderarii noastre la Spatiul Schengen de catre austrieci, de data asta a spus ca nu este cazul sa atacam Ucraina, este doar un hatar al politicienilor noștri! 

Scrisoare Dunării de Mircea Dinescu 

Iohannis, du-te la părinți!
Cere-ți iertare la izvor!
Cînd te aud îmi ies din minți
și simt cum apele mă dor.

Poate-ai uitat că m-am născut
la poale de sătuc german.
De ce zici nein în loc de gut?!
De ce-ai porniri de bolovan?!

Eu nu-s sparanghel să mă scoți
cu sapa, de-ai tăi bieți români.
Uiți că-s din neam străvechi de goți?!
Lovi-te-ar apa la plămîni!

De ce îmi tulburi somnul lin
și nu mă lași să dorm în stuf?
Nu-ți place Pontul Euxin?
Te umple Delta de năduf?

Iohannis, du-te la părinți!
Cere-ți iertare la izvor!
Cînd te aud îmi ies din minți
și simt cum apele mă dor.