“Secretarele nu-şi mai spun decât assistant
manager. Cizmarii sunt designeri. Mă aşteptam să fie vorba de crize de
aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar
vioaie. Nici gând.
S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat
pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de
utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul
limbii române, şi cu gramatica ei.
Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de
Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par
să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de trecere la română
în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.
Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.
Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.
Nu mai realizăm, ci implementăm.
Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.
Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.
Nu mai consimţim, ci achiesăm.
Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.
Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must !!!
Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.
Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti și creatoare de fashion.
Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia
ne focusăm inexpectaţiunea unui feed-back pozitiv.
Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior "Hai să-mi bag ..." sau cu concluzia absolut academica: "Un c ... t !!!"
Aș zice eu: "curat murdar coane Fănică!" Cât de actual este nenea Iancu!
