Nicolae Labiş nu a poposit prea mult timp pe pământ, el s-a topit ca un fulg de nea prins în palma caldă a muzei.
Fulg
Desfrunzit şi prea bătrîn,
Tremura de frig gorunul.
Au căzut şi-ntîii fulgi
Şi l-am prins din zbor pe unul.
Tremura de frig gorunul.
Au căzut şi-ntîii fulgi
Şi l-am prins din zbor pe unul.
Migălos lucrată-n fir,
Floarea mică şi rotundă
S-a topit si a murit –
O minune de-o secundă.
Floarea mică şi rotundă
S-a topit si a murit –
O minune de-o secundă.
M-am întors înduioşat
Să scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu şi nu mai este.
Să scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu şi nu mai este.
- Pentru ce n-ai mai rămas
În înaltul bolţii tale,
De-ai venit atît de pur
Spre noroaiele din vale?
În înaltul bolţii tale,
De-ai venit atît de pur
Spre noroaiele din vale?
Care vînt neliniştit,
Răsucindu-te cu ură,
Ţi-a mînat către pămînt
Prea gingaşa ta făptură?
Răsucindu-te cu ură,
Ţi-a mînat către pămînt
Prea gingaşa ta făptură?
Şi de vreme ce sosişi,
Pentru ce-ai dat morţii vamă?
Nu puteai să fii de-argint,
Ori de sticlă, ori de scamă?
Pentru ce-ai dat morţii vamă?
Nu puteai să fii de-argint,
Ori de sticlă, ori de scamă?
Dar în vreme ce scriam
Intrebarea mea nebună,
N-am vazut cum lînga geam
Ninge-ntruna şi întruna.
Intrebarea mea nebună,
N-am vazut cum lînga geam
Ninge-ntruna şi întruna.
Iar cînd ochii mi-am-nălţat,
Am văzut cum prin ninsoare
Valea-ntreaga lumina
Minunat scăpărătoare.
Am văzut cum prin ninsoare
Valea-ntreaga lumina
Minunat scăpărătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu