a intrat într-u Oficiu Poştal. Ştirea am luat-o de pe ecranul unei ANTENE. Ea, ştirea, mi-a fost distribuită secvenţial. Când am citit că este înarmat, mi l-am şi imaginat: un zdrahon cu ciorap de damă tras pe faţă, cu grenade la brâu, şi-n labe cu o puşcă cu ţeavă lungă îndreptată spre singurele două fete aflate la ghisee, una punea ştampila poştei pe plicuri iar cealaltă fată numără banii de alocaţie, patru zeci şi doi de câte un leu. Filmul mi s-a rupt când pe burtieră aflu că un bărbat înarmat cu un topor a intrat în ... Da! Nu ştiam că atunci când ai un topor în mână te numeşti un om înarmat. Deosebirea dintre sat şi oraş este că la sat zilnic vezi oameni înarmaţi cu topoare. Pentru ca ştirea să te înfioare a fost editată pe bucăţele, mai întâi omul este înarmat... Asta nu înseamnă că un om cu un topor în mână este mai puţin periculos, şi asta ne va povesti cele două poştăriţe, după ce îşi vor reveni din starea de panică. Dacă se vor înmulţi cazurile de oameni înarmaţi cu topoare care se plimbă pe la oraş, atunci aceste cazuri nu vor mai face obiectul unor ştiri. Până atunci un om înarmat cu un topor e o ştire care ori cât ai vrea să nu, ea tot te înfioară...
Omu'
Omu'