Veştile proaste curg prin unele canale ale mass-mediei autohtone cum curg prin canale apele murdare şi rău mirositoare ocolind staţiile de epurare. Sunt şi canale, este adevărat, nu multe la număr, prin care circulă ştiri ca o apă bună de băut sau în cel mai rău caz ca un ceai de anghinare - e folositor şi ăsta, când ai bila blocată!
Aseară am ascultat la RRA – dacă în timp ce baleiezi tastele pentru a călători prin ungherele virtualului, urechea îţi este lejeră şi open, e păcat să nu o foloseşti, îţi este deajuns una dacă nu-ţi place stereo- o emisiune cu un invitat de excepţie, fost deţinut politic, inventator, scriitorul Dumitru Dan Lucinescu!
Nu mi-am propus aşa cu dindinsul, aşă că am prins emisiunea pe la jumătatea ei. Pănă m-am lămutit, la început credeam că este o poveste radiofonică, fiindcă vocea era ca a unui artist, adică a unuia cu ceva experienţă de a vorbi unui public. Apoi mă întrebam ce vârstă o avea cel care vorbeşte. Cum relata - cu vervă şi cu o frecvenţă ridicată a succesiunii vorbelor- despre unde ultrasonice, spectru de frecvenţe, brevet de invenţie, îmi zic că o fi un tânăr plecat la o şcoală stărină cu ştaif şi urmează să ne spună dacă se mai întoarce sau nu în ţară. He-he! Nici vorbă, bătrâne! Mi-am ascuţit auzul, adică mi-am trecut sistemul auditiv în regim dolby- să nu mai aud nimic în jurul meu decât doar acea voce.
După ce s-a terminat emisunea am căutat banda audio şi am ascultat începutul ei, pe care îl pierdusem. Dumitru Dan Lucinescu este unul dintre cei- puţini rămaşi în viaţă- de la care avem şansa să citim pe viu istoria României de dinainte de cea de-a două conflagraţie a secolului trecut şi pănă astăzi.
Mai întîi elev cadet la Liceul militar N. Filipescu apoi Ştefan cel Mare din Cernăuţi, apoi elev la Şcoala militară de aviaţie, pe care a părăsit-o pentru a merge la facultatea de matematică şi fizică din Iaşi. A fost student al marelui fizician Procopiu. În 1948 a fost arestat- a intrat într-o recreaţie mare de 15 ani de “călire” prin muncă, reeducare- vocabularul vremii acelea- în închisorile comuniste. A ieşit din „intuneric” tot aşa cum a intrat, adică cu aceleaşi principii sănătoase de viaţă: credinţă, neam şi rege! (din păcate nu există o corespondenţă cu timpul nostru pe care îl trăim).
O rectificare: a pierdut ceva acolo în „subteran”, a pierdut tinereţea!
A reluat studiile universitare pe care le-a finalizat cu notă maximă. Astăzi deţine brevete de invenţii în domeniul undelor ultrasonice. Între timp a devenit scriitor! Ultima carte lansată - 13 iulie 2011- Întoarcerea din neguri.
Câte vieţi să-i fi fost într-una de a reuşit să străpungă barierele, de “sărmă ghimpată”, care i-au fost presărate (şi prea sărate) în cale?
Banda audio, Semnături celebre, moderatoare, Mihaela Helmis:
Mulţi ani să ne trăiţi pentru a ne fi o sursă de lumina ca reper pe drumul întunecat al vremii!
Multi ofiteri au fost "recompensati" in acea
RăspundețiȘtergereperioada cu o pauza de "recreere". Un slt. de
la Baia Mare a primit 17 ani pentru ca la o
adunare cu politrucul a intrebat,"pentru ce am
luptat eu la Tiganca"?
Prima mare bătălie după trecerea Prutului a fost Bătălia de la Ţiganca. Armata roşie- cea care ocupase Basarabia cu un an în urmă uzând de dreptul celui mai puternic - a ripostat cu forţe mult superioare numeric, a fost necesară intervenţia mareşalului pentru a cere sprijin aviaţiei germane… A rămas în urmă un mare cimitir, bine îngrijit până în 1944 când la reocuparea Basarabiei de către sovietici aceştia au dărâmat crucile şi au construit un covhoz iar mai târziu o stână… Dan Lucinescu a fost unul din cei, nu mulţi din păcate, care nu s-au plecat în faţa eliberatorului de la răsărit, care semăna seminţe de bunăstare şi fericire pe un ogor arat cu şenilele tancurilor.
RăspundețiȘtergereEste de reţinut răspunsul dat de Grigore Gafencu lui Molotov , la două zile după 22 iunie:
“Uniunea Sovietică a distrus în România orice sentiment de încredere şi siguranţă şi a trezit îndreptăţită
teama că însăşi fiinţă statului român e în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin şi nu l-am fi căutat, dacă nu am fi fost loviţi şi dacă nu ne-am fi simţit ameninţaţi [...]. Lovitura cea dintîi, care a zdruncinat temeliile unei asemenea Românii, chezăşie de siguranţă şi de pace, acoperire firească şi atît de folositoare unui hotar întins şi însemnat al Rusiei, a fost dată, din nefericire, de guvernul sovietic”…
Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită.
Student în anul III la Iaşi, este arestat la 24 aprilie 1948 şi condamnat de Tribunalul Militar Iaşi ca şef de lot la:
RăspundețiȘtergere15 ani de muncă silnică pentru crimă împotriva ordinii sociale;
10 ani de muncă silnică pentru delict de uneltire;
8 ani de muncă silnică pentru instigare contra ordinii sociale;
5 ani de muncă silnică pentru colportare de materiale interzise.
A executat o detenţie de 15 ani la Târgu Neamţ, Iaşi, Suceava, Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud. A fost coleg de celulă în închisoarea Suceava (azi, sediul Prefecturii) cu părintele Iustin Pârvu. A trecut prin „reeducarea” de la Piteşti, fiind martor şi victimă a torturilor inumane din această închisoare. A fost torturat timp de aproape 6 luni între decembrie 1950-mai 1951. Parte din această experienţă este împărtăşită în documentarul „Lupta şi jertfa lui Dan Lucinescu”, disponibil spre vânzare prin Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca.