Teatru scurt ca o ploaie de vară într-un decor natural, o livadă, în mijlocul ei un pom, singurul pom cu fructe roşii. Un cireş şi două personagii. Ea sub el, el, cocoţat în cireş, îi dă ei cireaşă după cireaşă, una câte una… ca ea să o savureze, să se desfete, şi să nu se-nece (nota regizorului).
El, un îndrăgostit lulea, Ea o poficioasă, nebună după cireşe. (El este C şi ea este E).
C : - Mai vrei una? văd că-ţi place?
E : - Cum să nu? e aşa de gustoasă, e zemoasă şi cărnoasă!
C : - Ai grijă! mănâncă numai pulpa, să nu te-nece sâmburele.
E : - Ce mai contează, are o savoare!, e o nebunie!
C : - Tu ştii cum e! eu n-am gustat niciuna.
E : - Nu fi bleg!, cine te opreşte?, cum stai pe cracă aproape de ea, mai că nu-ţi intră-n gură.
C : - De jos, de la tine, aşa se vede, numai eu ştiu ce echilibristică fac ca să ajung la ea. Sunt tot mai departe. Asta e ultima, gata, ţi-ajunge!
E : - Cum? Nu se poate! Numai una? Nu! Te rog! Mai vreau!
El pune o mână mai sus, pe o cracă, cu celaltă mână se-tinde după o ultimă cireaşă, o pipăie cu vârfurile degetelor până la codiţă, o prinde între degetul mare şi arătător, trage… mâna de pe cracă îi alunecă, prinsese în ea un clei de răşină… (se aude un pârit ca de vreascuri rupte, o izbitură înfundată, cum ai bate o rufă cu maiul)… Jos, sub cireşul gol, el peste ea, ea cu cireaşa-n gură, el cu codiţa-n mână!...
Se aprinde lumina, încet, pe măsură ce soarele iese dintr-un nor mare şi negru. E şi C se ridică, nu deodată, mai întîi C şi apoi E. El şi ea râd ţinându-se de mână. De undeva de sub un nuc, spectatorii dau năvală spre ei bătând zgomotos din palme...
faci pamfete la cireş, da?
RăspundețiȘtergerete zic la amîndoi căţeii şi la motan
să vezi apoi :D
reperează-i onoarea că la mine-i clondirul cu cireşată
off, off:)
ce subţiat îi stratul de ozon
figeee
după ce le zici ce şi cum spune-le că le rămân profund recunoscător, doar ei m-au inspirat... bezele lor :))
RăspundețiȘtergere@ Nicu,
RăspundețiȘtergereBună ziua maestre !
Si mai spui că doar eu am oarece har in a povesti ce si cum......
Teatru in livadă ? Da de unde frate ! E ditamai pamfletul iar de-l postai pe 1 IUNIE chiar si scumpii tăi nepotei se prindeau.
O zi frumoasă intregii familii !
Cu prietenie, Alioșa.
P.S.!
RăspundețiȘtergereScuze: chiar pe 1 IUNIE l-ai postat dar eu n-am observat ! Inseamnă că scumpii tăi nepotei au savurat pamfletul !
Tot eu, Alioșa.
@Aliosa,
RăspundețiȘtergereTe bucri ca un copil!
Piesa intr-un singur act pare a fi o joca de copii... e o fericita coincidenta publicarea ei pe 1 iunie... poate fi si de alt gen... sacrifiul barbatului pentru femeia vietii lui...cade din cires...e un caz ferict ca nu cade in cap... nu este usor sa te abtii sa nu manaci nicio cireasa pana cand femeia iubita ajunge la satietate...
Nu le-am citit nepotilor, mai e vreme...
Un singur cires? Cred ca daca era sa fie
RăspundețiȘtergere"livada cu ciresi"- actiunea se putea desfasura
intr-un cadru intim!
... pentru a focaliza privirile spectatorilor distraţi şi adormiţi ...pentru a stârni şi interesul (desigur a celor interesaţi de artă naturală)- în aşa o livadă de mare doar un singur cireş!...în livadă mai sunt un prun şi-un nuc, în aceştia se vor juca, pe rând, desigur, premierele din stagiunea de toamnă!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru spiritul critic care se degajă din comentariul tău, ca o duleceaţă de cireşe amare(ca să rămân în ton cu povestea)!