Enigmatică, celestă stăpână,
Şireată oi fi de mă scoţi afară,
Să mi te arăţi seară de seară
În luciul apei din fântână.
O, cât de-aprope simt că-mi eşti,
Până să te-nduri să te-apropii de mine,
Cobor, eu, cu ciutura până la tine,
Tu, cadâna din o mie şi una de poveşti.
Tu de nu mă vrei, eu mă fac foc şi pară,
Te leg fedeleş în lanţuri de Steaua Polară
Ca o lume întreagă să te hulească.
Dacă tu-mi spui da!, eu nu-ţi zic într-o doară,
Cu tine aş păcătui o noapte sub bolta stelară
Chit că la ivirea zorilor mă voi face fum de iască.
o pui de-un tsunami, văd io :)
RăspundețiȘtergereda, să ştii! incredibil dar, adevărat, am stârnit vijelie, grindină, furtună de nisip... ce va mai urma nu mai este vina mea!
RăspundețiȘtergereDar este atit de frumos!!!!!!
RăspundețiȘtergeredoar asa, cu frumosul am ademenit-o!...
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereTu, Zburător, în versuri te vei îneca
Şi ţinta ţi-e departe orişicum,
Oricât de mult cu gându-ai încerca,
Un pas măcar de nu-l porneşti la drum.
@ Nicu,
RăspundețiȘtergereBună prietene !
„ Afară plouă” spuse dobitocul
Eu stau in casă si -l injur
Am scos din călimară tocul
Muza ca să mi-o conjur
Să-i demontez ipocritului soclul
Si să-l arunc departe, imprejur !
„Sonet pentu o sonată ” ?
Perfect, dar nu te supăra,
Sonata este o famată,
Sau pur si simplu, uite-asa ?
Dacă tu ai stârnit vijelie , eu cu http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/06/29/Se-INTÂMPLĂ-DOAR-LA-NOI ...., certamente voi stârni URAGANE !
Cu bine prietene !
Aliosa.
@Bibliotecarul:
RăspundețiȘtergereNumai Sburătorului îi este iertată sminteala de a seduce şi Luna de pe cer... pentru oricare altul de-ar fi în locul lui e doar zbatere, deşertăciune,... ferească Dumnezeu!
@Alioşa:
RăspundețiȘtergerePrietene, nu cu sonete şi sonate îi vom clinti ... de-am da în lipitori şi cu pichamărul tot nu i-am deslipi de trupul vlăguit al ţării... doar mânia celor mulţi, ca un URAGAN, să mai facă minuni!