La passion de Jelenna d' Rac

Născută in anul 3980 după calendarul lui buda, din mamă cu frică de tatăl şi din tată fără frică de mamă, a avut o copilărie furată. Ursitoarea martoră la naştere, a avut o viziune, de s-a îngrozit tare, a fost ceva peste capacitatea ei paranormală de înţelegere. Când tatăl întors de peste mări dorea să ştie viitorul pupilei, ea a dat în bâlbâială. Aşa bâlbâită , i-a îndrugat :

-Una, Jeanne d’Arc, iute de piciorul sufletului s-a întrupat în Jelenna după al treilea sunet scuipat pe gură:d’Rac. Mai îninte scuipase b’ Aşe! iar la început d’Arc, fiind şi parola de reîncărnare. Jeanne d’Arc a trăit cu multe veacuri în urmă.
O văd cum arde şi se sfârâie pe rug. Ce nedreptate, ea care luptase ca un bărbat pentru a salva un regat. O aud cum striga: -Îmi pare rău că am rămas fecioară ca o proastă, mă voi răzbuna pe Delfin într-o altă viaţă.Tatăl s-a întors îngândurat pe ape.

Până la 13 ani din noua sa viaţa, Jeleanna a avut o copilărie sărăcăcioasă, cele mai însufleţite zile erau când se juca de-a mama şi tata, nu singură, cu fata din vecini. Ea prefera să fie tata, nu neapărat dinn cauza hormonilor cât mai degrabă a lipsei lui de acasă, cel puţin şase luni pe an.

În ziua când a împlinit 13 ani, a avut parte de ceva fabulos.După ce a stins a treisprezecea lumânare de pe tortul ornat cu cireşe, a auzit o voce mai aparte, care i se cuibărise-n cap. Se uită la mama , o văzu că nu-şi mişcă buzele, logic nu ea îi vorbea, se uită la soră-sa, şi ea era mută, atunci făcu o legătură intra-euronală: nu putea să fie decât vocea tatălui, venită de la mari depărtări pe unde el hălăduieşte pe un vapor. Ascultă din nou cu sprâncenele ridicate şi buzele ţuguiate. Eroare! Vocea nu era a ei şi nici a altuia cunoscut. Dar nu avea de ales, vocea îi suna în golul capului:

-Hai, gata cu joaca, îmi iau soarta în mâini! De când aştept să-mi răzbun sfârşitul vieţii anterioare. Voi fi în fruntea maselor, voi salva regatul, mă voi întoarce la Reims, dar nu voi mai sfârşi pe rug. Jur!

-Ce vrei să-mi spui? Cum adică să mor pe rug? Poate drug! Care regat? - Intră în dialog Jelenna vorbind cu glas tare cu vocea ei interioară.

-Hei, nu mă întreba. Nu s-a schimbat nimic sub soare. N-o fi rug o fi bară, n-o fi regat , o fi ţară. Naţiunea va avea nevoie de mine pentru a nu dispărea înghiţită de valurile istoriei. Până la 17 când voi intra în luptă, îmi voi pierde fecioria, călărind un cal din rasa Hrebi. Apoi până la 27 de ani, când voi avea prima conferinţă de presă, voi cuceri toate pub-urile ieşite-n cale, voi deveni prinţesa ţinutului Bamboo. Voi lăsa calul, voi călări o herghelie din rasa Range Rover. Mă voi ridica deasupra maselor, deoarece numai eu pot să le reprezint bine interesele la Reims, acolo unde în viaţa anterioară l-am condus pe fricosul -Delfinul Carol Duda, să fie uns rege. Ce proastă şi credulă am fost. Când voi ajunge din nou la Reims, fără să mai fiu fecioară, îi voi aplica Delfinului o lovitură, de picior întins, acolo unde îi bărbatului moale, să mă ţină minte şase veacuri.

-Cum oare voi fi în stare să le fac eu pe toate astea. Sunt peste puterile mele! -Se plânse Jelenna vocii ascunse.

-Ştergeţi nasul, fata tatei şi ascultă-ţi vocea interioară.

-Asta este vocea tatei. Nu mă înşel! –Ea ţopăie de bucurie cu tortul în mână.

-Ca să-ţi dovedesc că ţin la tine, mă voi lăsa de cărăuşie pe apă, voi reveni pe uscat, voi ajunge Şef de Regat, numai ca tu să-ţi vezi visul de răzbunare. Eu voi fi mare la mine în regat, dar tu deşi vei fi MICA, vei fi peste Occidentul Mare. Ha! Ha! Ha! .... au fost ca un ecou în ţeastă, ultimile semnale auzite de Jelenna.

-Nu-mi mai trebuie tooort! Luaţi-l şi mîncaţi-l! Daţi-mi un cal ! Daţi-mi un cal! Vreau să călăresc. Vreau să-i domin pe toţi! Proastelor!

-Nu te uita cu gura căscată, ţine-o să o leg cu o funie pe nebună , să-i scot dracii din cap!- ţipă mama speriată către sora apucatei.

Trecut-au anii, mama cu grijile tatălui pe cap, uitase de nebuneala Jelennei, până într-o zi când o văzu pe ecran ţinând o conferinţă de presă.

-Când aveam 13 ani am auzit voci interioare ... când tata va ajunge ... eu voi reprezenta generaţia mea bambooo...voi fi o nouă Jelenna d'Rac la Reims, unde cu multe veacuri în urmă, ca o proastă ce am fost, l-am ajutat pe Delfinul Carol Duda să fie uns rege ... visul meu e să ajung o fată mare în Occident ... nu voi mai repeta greşelile făcute cu multe veacuri în urmă ... bărbatului care îmi va sta în cale îi voi aplica o lovitură în moale ...chiar dacă voi sfârşi arsă pe d’rug ... nu mă las!