Mistere in Spatiu si pe Pamant

…

In timp ce cybermunii exploreaza in spectru infrarosu si vizibil suprafata planetei, Zu capetenia misiunii paraseste platforma navei la bordul unui vehicul monoloc: o cabina de forma sferica sprijinita pe doua aripi delta ce inglobeaza motoare fotonice, vehicul pilotat prin comenzi transmise prin semnalele electrice de tip gama ale creierului sau.

Se delecteaza privind, din afara campului gravitational, Pamantul, cuibul de unde oameni apartinand civilizatiei Maya plecase cu zeci de mii de ani in urma. Este fascinat de acest ghem stralucitor de un albastru-verde-sidefiu, mult mai frumos decat ceea ce bunicii ii aratase in albumul vechi al familiei, dar si speriat de alterarea scutului de protectie impotriva radiatiilor cosmice.

Inainte de a se intoarce pe nava-mama, patrunde, pe la unul din poli, de-a lungul unei linii de camp magnetic, survoleaza la mica inaltime partea insorita a Pamantului iese pe la celalalt pol, totul fiind inregistrat in spectrul vizibil, imagini pe care le va expedia bunicilor, acasa undeva in constelatia Andromeda.

...

Dupa ce asculta rapoartele in cadrul conferintei de pregatire a misiunii, Zu isi reia locul la pupitrul de comanda, de unde afiseaza imaginea holografica a planetei, o mareste succesiv pana la detalii de munti, dealuri, asezari umane, isi alege dupa spectrul in infrarosu o localitate putin populata, o marcheaza cu un poligon luminos, declanseaza procedura de anulare a campului gravitational ( asteapta delimitarea unui spatiu de forma unui cilindru lipsit de orice forte perturbatoare, timp in care se cosuma o cantitate mare de energie fotonica pe care ulterior va trebui sa o refaca) ... , apoi impingand de o mansa acoperita cu taste senzoriale, coboara aproape instantaneu imenasa nava pana deasupra zonei selectate (prin hubloul de sub cabina se vad cateva adaposturi umane in mijlocul unei vegetatii bogate ), unde ramane in sustentatie pana la finalizarea misiunii.

…

Anusca cu ochii lipiti de somn, prinde cu o mana marginea pierdelei, o ridica atat cat sa poata cu cealata sa ajunga la manerul ferestrei … roteste pana simte ca se slobozeste incuietoarea, da in laturi un canat apoia lasa din mana perdeaua si il deschide pe celalat, se apleaca ridica piedica de la mijlocul tocului, elibereaza fereastrele exterioare impingandu-le afara ... simte aerul rece navalind pe sub camasa-i de noapte, buburuzandu-i pielea, intarindu-i sfarcurile … isi face mainile pod deasupra capului, le coboara mangaind parul spre ceafa, isi roteste cu lene corpul din mijloc pana simte o durere usoara, revine, continua pana gaseste aceiasi senzatie in partea opusa, desclesteaza degetele mainilor, intinde bratele, manecile ii cad pe umeri, salta pe varfuri, revine, coboara mainile pe fata de pe care somnul se lasa greu plecat.
Ochii i se deschid cat o fanta, suficient ca lumina puternica a soarelui cocotat pe coama dealului sa-i inchida la loc. Simte cum inima ii bate mai repede si mai tare, ecourile se sparg in timpane, in minte i se cuibareste spaima si mirarea de ceea ce a vazut : un soare prea luminos, asa de dimineata si intr-un loc neasteptat. Ieri dimineata rasarise mult, mult mai in stanga coamei dealului si de o culoare rosiatica.
Intre timp pala de aer rece, ajunge la patul din care ea plecase spre fereastra, trece ca o boare peste pieptul dezvelit al lui Vania, peste fata confuza ce tresare involuntar … unui ochi cu greu i se deslipeste pleoapa … prin care patrunde pana in creier o lumina de un alb-orbitor, in care se scalda silueta Anuscai, pleoapa se inchide brusc ...
Pentru a se convinge ca nu viseaza, deschide ochii dar repede ii inchide acoperindu-i cu mainile, pe care apoi le indeparteaza incetisor atat cat sa nu fie orbit de lumina din fereastra…cu greu desluseste ce se intampla: Anusca pluteste intinsa la orizontala intr-o mare de lumina, curge prin deschizatura ferestrei, i se mai vad cateva clipe picioarele miscandu-se ca doua inotatoare, apoi dispare urcand pe o banda de lumina ...
In urma odaia se umple de o lumina verzuie, blanda, care ii inlatura orice simtamant de spaima, de regret ca Anusca lui a disparut intr-un fel asa de neobisnuit pentru un pamantean. Starea de bine de liniste se amplifica, vazand pe tocul ferestrei neacoperit de perdea pe Natasa lui, printesa pisicutelor neprihanite.
…

Zu flancat de doi cybermuni, fiinte cu inteligenta artificiala, intra in salonul unde sunt adusi pamanteni.
Fiinte de varste si sexe diferite, capturate prin mijloace specifice, levitand in pozitie orizontala, in stare de hipnoza, sunt cercetate, studiate, analizate, de cyber-medici specializati pentru domeniul activitatii cerebrale ale fiintelor umane.
In urma unor interventii neinvazive, creierele lor vor fi explorate pentru: a se afla gradul de utilizare a materiei cenusii, a se determina viteza de distrugere a neuronilor, a se citi informatiile inregistrate in subconstient, a se depista afectiunile neurovegetative.

Unul din cei doi insotitori se apropie de Zu, soptindu-i cu voce metalica si sacadata :

- My lord, un vehicul terestru se apropie periculos de mult de zona I, nu i se poate bloca sursa de curent electric.

Zu se deplaseaza la primul sistem inteligent de comunicare, iesit in cale, de unde intra in direct cu echipa operativa care supravegheaza zona I de securitate.

- Cate fiinte sunt in vehicul ?

- Una, sire.

- Mi-am pierdut increderea in voi, neam de tinichele, dati-mi imaginea in spectrul vizibil a vectorului terestru.

Pe fata lui Zu se citeste mai intai uimire apoi o usoara destindere cu un inceput de zambet, la vederea imaginii: o fata, la prima evaluare video, cu ochii verzi, parul de un negru cu nuante de violet, piloteaza un vehicul terestru, dar prea concentrata, prea incordata ...
Exploreaza intreg habitaclu ... se opreste, face stop-cadru: o vietate cu par, cu ochii de un verde-maroniu, ghemuita alaturea de fiinta ce piloteaza ... fata lui Zu se crispeaza, alungand inceputul de zambet, nu credea ca va avea ghinionul sa o intalneasca, fusese avertizat sa se fereasca de aceasta specie cu par ... vrea sa se convinga ca are energie negativa, cupleaza senzorul termal si imaginea felinei se coloreaza in albastru.
Toate aceste trairi nu au putut fi citite de oamenii metalici aflati inapoia lui.
Zu comanda rotirea platformei, nu-i place sa le vorbeasca stand cu spatele, chiar daca acestia
nu-s din carne si oase :

- De ce nu puteti anihila energia si sa opriti o data acest vector ?

- Fiinta din interior este inzestrata cu o aura energetica extrem de puternica, care ii ca un scut de protectie pentru vehicul, my lord.

Zu ii cauta privirea rece a expertului insotitor, pentru a fi sigur ca acesta receptioneaza :

- Analizeaza spectrul de frecventa si faza atat al fiintei umane cat si al speciei cu par si gaseste de indata contramasura.

- Yes, my lord !

Pe un ton voit autoritar, se adreseaza celor din echipa operativa:

- Va bag modulele creierelor voastre de kakat in baia de cositor (asta era una din cele mai urate injuraturi, la care Zu foarte rar apela, la adresa oamenilor artificiali). Ce asteptati ? Vreti sa ne descopere si sa compromitem o misiune de o asemenea anvergura?

- Yes, sire ! … No, sire !

Zu din nou catre expertul de langa el:

- Daca nu reusim sa blocam energetic vectorul femeie-vehicul, apelam la o varianta prozaica, conform mentalitatilor acestor fiinte pamantene: unul dintre cybermuni cu niste zdrente de haine pe el, si pe teasta metalica cu o peruca cu par blond, inzestrat cu o baza de date actualizata si adaptata la obiceiurile zonei, sa iese de indata la marginea drumului, sa incerce sa intre in contact de gradul patru cu fiinta din vehicul, si apoi sa o deturneze de la traseu.

- Yes, my lord.

- Daca si aceasta varianta pica, va las pe voi, hipercomputere inteligente cu ochi, de va ziceti oameni, sa gasiti solutia optima, prin inferenta datelor si informatiilor pe care le aveti stocate.

...