când toamna-i iarăsi peste noi , ne aducem aminte de cuvântul muritori. când pomii plâng cu frunzele acoperind pământul, când soarele domol răsare , lumina lui se lasă blândă peste noi , bătrâna toamnă vrea să nu uităm cuvântul muritori.
Te cred! Cei ce creaza si dau viata lucrurilor sunt nemuritori. Cei ce au pierdut parintii cred ca sunt muritori. p.s. exceptie, cei cu masini bengoase ce iau blonde ce le fac cu mana , se cred nemuritori.
Eu nu vreau sa imi aduc aminte de asta, pt ca ma simt nemuritoare. Nu suntem muritori! Nu vreau sa fim!
RăspundețiȘtergereTe cred!
RăspundețiȘtergereCei ce creaza si dau viata lucrurilor sunt nemuritori.
Cei ce au pierdut parintii cred ca sunt muritori.
p.s.
exceptie, cei cu masini bengoase ce iau blonde ce le fac cu mana , se cred nemuritori.
Singura certitudine in viata, este moartea.
RăspundețiȘtergere@oana
RăspundețiȘtergereNumai cine nu se naste nu moare!
Sa-i admiram pe cei ce nu au timp nici sa moara!