14 oct. 2008

Fecioara Toamnei

Via cu frunzele-i strecoară lumină de toamnă, lumină caldă ca de jar.
Cu lumina ca aura Măicuţei, Via îşi îmbracă fecioria, strugure aureolat, icoană la care se închină omul, culegătorul.
Râde Via cu gropiţe în obraji de frunze, freamătă via când omul îi prinde în mâna făcută căuş strugurele-i copt, sân de fecioară.
Via tresaltă, Via se înfioară când culegătorul îi ia rodul: ciorchine cu boabe aurii pline de dulceaţa soarelui, de apa miraculoasă a pământului.
Culegătorului îi curg lacrimi de lumină, Viei lacrimi de frunze ruginii.
Struguri cu struguri, boabe cu boabe îşi dau bineţe în cada de stejar, la nunta fecioarelor.
De peste vii rămase pustii, vin fecioare în bluze de in, vin fecioare acoperite de ii.
Ele se prind de mână la horă în cadă, dansând pe boabele strugurilor care stau în grămadă.
Ele dansează pe rodul, sânul Viei, înecându-se până sub ie în mustul, sângele Viei.
Fierbe mustul, gâlgâie sângele Viei , cîntă omul, cântă culegătorul.

Râde Toamna, suspină Via, Via şi-a pierdut fecioria.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu