Pensiile militarilor sunt pensii miltare de stat. Punct!

Despre ce sunt pensiile militarilor români se discută în spațiul public de la sfârșitul primului deceniul al primului secol din mileniul trei, adică  de pe timpul domniei lui Băsescu!  

Un documentar pe această temă, apărută  Observatorul militar, aduce încă o dată lămuriri pe această temă tratată din păcate cu multă superficialitate ca să nuzic și rea credință  de mulți asa ziși jurnaliști de presă scrisă și  vorbită! 

"În ultimele două luni, subiectul pensiilor militare a revenit, cum se întâmplă deja, ciclic, în ultimii 10-12 ani, în atenția opiniei publice. De data aceasta, focul dezbaterilor s-a reaprins de la reforma pensiilor asumată în PNRR, în care s-ar fi angajat și includerea pensiilor militare în rândul celor speciale (fapt dovedit deja ca fiind un fals) și de la o pretinsă comunicare oficială dinspre Comisia Europeană către guvernul de la București cum că musai pensiile militare trebuie considerate speciale și aduse la ordin în câmpul contributivității  (iarăși fals, pentru că nu există o astfel de poziție exprimată oficial de la Bruxelles, ci doar un studiu din categoria European Economy discussion Papers, studiu intitulat „Special Pensions in the EU”. Lucrarea cu pricina este întocmită de doi angajați ai Directoratului General pentru Economie și Finanțe al Comisiei Europene. O puteți găsi fie căutând pe Google după titlul lucrării, fie accesând acest link: https://economy-finance.ec.europa.eu/publicattions/special-pensions-eu_en. Chiar vă îndemn să o citiți. La începutul acestei lucrări, se specifică foarte clar că opiniile exprimate în studiu sunt doar ale autorilor și nu reprezintă punctul oficial de vedere al Comisiei. Ar fi interesant de văzut cum a ajuns această lucrare să fie prezentată în presa din  România drept o atenționare oficială de la Bruxelles, deși nu este chiar greu de înțeles motivația din spatele unei asemenea mistificări. În orice caz, pornind de la fapte concrete sau de la falsuri, episodul a generat un nou val de dezbateri în opinia publică din țara noastră.

Din nou apar eternele voci care se întreabă dacă este corect ca pensiile militarilor (dar și ale altor categorii profesionale) să fie calculate după alte criterii decât cele ale pensiilor din sistemul public, respectiv după principiul contributivității.

Din nou se înfierează cu mânie așa-zisa „scutire” a militarilor de la reținerile din salariu care se aplică oricărui salariat din România. Atunci când se vorbește despre lipsa contri-butivității în cazul militarilor, se induce în mod voit confuzia că aceștia nu ar contribui, pe timpul carierei lor, la bugetul statului.

Fie nu ar plăti taxe şi impozite, fie acestea ar fi mai mici decât în cazul altor categorii profesionale. Din nou fals. Cota de contribuție individuală la bugetul de stat a militarilor este egală cu cota de contribuție de asigurări sociale prevăzută de Codul fiscal.

O spune clar Legea nr. 223 din 2015 privind pensiile militare de stat, la articolul 31. Toți militarii, ca și salariații civili, plătesc către stat aceleași cote de contribuții și impozit pe soldă, respectiv 25% CASS, 10% CAS și 10% impozit. Citiți singuri, vă rog, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt.

Și, totuși, care să fie problema cu acest sistem diferit de calcul pentru militari? De ce nu pot ei să fie „procesați” la fel ca oricare alt salariat, atunci când vine vorba despre evidența veniturilor obținute și calculul pensiei după trecerea în rezervă?

Este România un exemplu singular în NATO și în Europa? Răspunsul, pe scurt, este nu. Asigurarea veniturilor militarilor după trecerea în rezervă se face pe un sistem de pensie de stat în aproape toate țările NATO și ale Uniunii Europene.  Aceasta este regula. Excepțiile sunt foarte puține.

Continuare, aici!:

http://presamil.ro/pensiile-militare-nato-si-ue-este-romania-un-caz-special/  

Tudor Banuș, fiul poetei Maria Banuș

Cum e să te naști intr-o Românie in anul de dupa al doilea razboi mondial, 1947, într-o familie de intelectuali care aderă la ideologia comunistă, mama sa poeta Maria Banuș scrie poezii inchinate noii oranduiri, ca apoi cand cresti mergi la școală mintea ta de copil  să se dezvolte să refuze  să creadă in lumea parintilor, strecurând realitatea printr-o sită,  aceasta nefiind altceva decat arta; Tudor Banuș a gasit refugiu in arta picturii, a desenului fantastic iar când  s-a ivit momentul prielnic a evadat din lagarul sovialist, ajutat de acesasi Marus Banuș care deși cam târziu s-a clarificat ideologic! (sic!)  Urmeaza un interviu de excepție acordat ziarului online Adevarul, anul de grație 2016! 

 "Tudor Banuş, ilustrator de calibru internaţional, evocă fuga din România la Paris, în 1972, relaţiile cu părinţii (poeta Maria Banuş) într-o perioadă proletcultistă, colaborările sale cu publicaţiile de renume „New York Times“ şi „Le Monde“. Schiţează astfel autoportretul unui artist lucid, fascinant prin inepuizabilul rezervor de umanitate al lumilor desenate.

Cu lavalieră portocalie şi tâmple argintii, elegant şi jovial, Tudor Banuş pare un lord pus pe joacă. Galeria românului Paul Amarica de pe Rue Washington de la Paris e plină-ochi la vernisajul expoziţiei în care Tudor Banuş prezintă litografii şi desene originale. Creaţiile sale, cu detalii inepuizabile, cu volute hipnotice şi viziuni adesea terifiante, au forţa de a teleporta privitorul în cabinetul unui magician gotic, în laboratorul unui alchimist atotputernic, în salonul unui psihanalist cu vârf de creion. Tudor Banuş e un fel de „Dürer trecut prin filtrul suprarealiştilor“, se extaziază criticii de artă francezi. Scriitorul Mircea Cărtărescu vede în ilustratorul „Enciclopediei zmeilor“ un maestru maniacal care-şi are locul pe deplin „în lumea grăbită, materialistă şi uitucă“ a postmodernităţii: „Umane într-o epocă post-umană, făcute să ne-aducă aminte că şi dacă vom deveni cyborgi sau vom trece cu totul în virtual ne vom păstra sufletul fără de care nu vom câştiga nimic câştigând lumea, desenele lui Tudor Banuş sunt o mărturie printre noi că maeştrii încă există, încă lucrează, şi că-n jurul lor se-nvârteşte încă sfera pieritoare pe care trăim“, spune Mircea Cărtărescu. Confesiunile unui maestru internaţional

„Weekend Adevărul“: Aţi plecat din România în Franţa acum aproape 45 de ani. Vă mai surprinde Parisul astăzi?
Tudor Banuş: Parisul surprinde, fiind nucleul Franţei în privinţa degradărilor actuale care au loc din punct de vedere social şi de funcţionare a unei societăţi care regresează. E problema comunitarismului prost gândit şi prost digerat de stânga. Totul e dihotomic: alb-negru, stânga-dreapta, ceea ce este o aberaţie. Pentru că există oameni de stânga reacţionari şi oameni de dreapta progresişti. E nocivă şi neproductivă împărţirea în imperiul binelui şi imperiul răului." 

[...] Continuare in Adevarul!

Site-ul oficial Tudor Banuș

https://youtu.be/h4Txi3IBaNw