Cum e să te naști intr-o Românie in anul de dupa al doilea razboi mondial, 1947, într-o familie de intelectuali care aderă la ideologia comunistă, mama sa poeta Maria Banuș scrie poezii inchinate noii oranduiri, ca apoi cand cresti mergi la școală mintea ta de copil să se dezvolte să refuze să creadă in lumea parintilor, strecurând realitatea printr-o sită, aceasta nefiind altceva decat arta; Tudor Banuș a gasit refugiu in arta picturii, a desenului fantastic iar când s-a ivit momentul prielnic a evadat din lagarul sovialist, ajutat de acesasi Marus Banuș care deși cam târziu s-a clarificat ideologic! (sic!) Urmeaza un interviu de excepție acordat ziarului online Adevarul, anul de grație 2016!
"Tudor Banuş, ilustrator de calibru internaţional, evocă fuga din România la Paris, în 1972, relaţiile cu părinţii (poeta Maria Banuş) într-o perioadă proletcultistă, colaborările sale cu publicaţiile de renume „New York Times“ şi „Le Monde“. Schiţează astfel autoportretul unui artist lucid, fascinant prin inepuizabilul rezervor de umanitate al lumilor desenate.
Cu lavalieră portocalie şi tâmple argintii, elegant şi jovial, Tudor Banuş pare un lord pus pe joacă. Galeria românului Paul Amarica de pe Rue Washington de la Paris e plină-ochi la vernisajul expoziţiei în care Tudor Banuş prezintă litografii şi desene originale. Creaţiile sale, cu detalii inepuizabile, cu volute hipnotice şi viziuni adesea terifiante, au forţa de a teleporta privitorul în cabinetul unui magician gotic, în laboratorul unui alchimist atotputernic, în salonul unui psihanalist cu vârf de creion. Tudor Banuş e un fel de „Dürer trecut prin filtrul suprarealiştilor“, se extaziază criticii de artă francezi. Scriitorul Mircea Cărtărescu vede în ilustratorul „Enciclopediei zmeilor“ un maestru maniacal care-şi are locul pe deplin „în lumea grăbită, materialistă şi uitucă“ a postmodernităţii: „Umane într-o epocă post-umană, făcute să ne-aducă aminte că şi dacă vom deveni cyborgi sau vom trece cu totul în virtual ne vom păstra sufletul fără de care nu vom câştiga nimic câştigând lumea, desenele lui Tudor Banuş sunt o mărturie printre noi că maeştrii încă există, încă lucrează, şi că-n jurul lor se-nvârteşte încă sfera pieritoare pe care trăim“, spune Mircea Cărtărescu. Confesiunile unui maestru internaţional
„Weekend Adevărul“: Aţi plecat din România în Franţa acum aproape 45 de ani. Vă mai surprinde Parisul astăzi?
Tudor Banuş: Parisul surprinde, fiind nucleul Franţei în privinţa degradărilor actuale care au loc din punct de vedere social şi de funcţionare a unei societăţi care regresează. E problema comunitarismului prost gândit şi prost digerat de stânga. Totul e dihotomic: alb-negru, stânga-dreapta, ceea ce este o aberaţie. Pentru că există oameni de stânga reacţionari şi oameni de dreapta progresişti. E nocivă şi neproductivă împărţirea în imperiul binelui şi imperiul răului."
[...] Continuare in Adevarul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu