5 mar. 2025

Un punct de vedere a unui general român

Generalul Mircea Chelaru face un expozeu privind războiul actual dintre  Rusia și Ucraina cu trimiteri la istorie, ca apoi să atragă atenția oamenilor politici de la noi și de aiurea  că  niciodată Rusia nu poate fi învinsă. Are și nu are dreptate ar spune un cârcotaș. 


General Mircea Chelaru: 

“Voi, ăștia care trăiți cu impresia că învingerea Ucrainei va însemna că ne trezim cu rușii la ușă! Am o veste foarte proastă pentru voi!

Rușii au fost întotdeauna la ușa noastră! Am trăit cu ei în coaste și vom trăi cu ei în coaste cât timp vom mai exista ca țară!

Voi, ăștia care visați ca Ucraina să câștige războiul și rușii să se retragă cu coada între picioare și să își ceară scuze!

Voi ați terminat vreo școală ,,pe bune"?! Ați făcut istorie?! Rușii nu s-au retras cu adevărat niciodată, de nicăieri! Când a fost vreodată Rusia judecată, când a plătit Rusia daune cuiva?! Când vreodată Rusia a fost pusă în genunchi?! Când?!

Nu și-au cerut scuze niciodată pentru ce au facut! Dimpotrivă, au primit și despăgubiri pentru nenorocirile pe care le-au lăsat în urmă pe unde au fost!

Pe ruși nu îi injuri, nu îi calci în picioare și după aia beți împreună, vă pupați la primărie, dansați, vă faceți frați de cruce și rămâneți prieteni pe vecie! 

Cu rușii trebuie să fii atent. Să păstrezi relații de bună vecinătate.

Nu spune nimeni să îi pupăm în fund. Ci că trebuie să avem o politică deșteaptă și relații diplomatice cordiale! 

Să arătăm că îi respectăm și că merităm să fim respectați. Relații cordiale, mă, istericilor!

Că războiul se termină, dar Rusia rămâne lângă noi! Ce, nu v-a mai vândut Vestul rușilor?! Pactul Ribbentrop-Molotov vă spune ceva?! Expresia "sferă de influență" nu vă pare cunoscută, tolomacilor?!

Credeți că s-ar da înapoi să ne facă cadou rușilor acum dacă ar avea vreun avantaj promis și garantat de Kremlin din asta?! Rusia nu a jucat bambilici niciodată în istorie! Asta am făcut-o noi! Noi ne-am furat și ne furăm singuri căciulile!

Pe planeta noastră Rusia este, totuși, o superputere. Și o superputere nucleară, cu resurse naturale pentru care Vestul ar da nu doar o mână și un picior să se înfrupte, ci ar sacrifica țări întregi. Cum face acum cu Ucraina.

Visul cu înfrângerea Rusiei este foarte, foarte frumos, dar în prezent este o utopie - ca să nu spun că e pura demagogie politică occidentală, care vă aruncă praf în ochi! Cât timp Putin trăiește, va fi tătucul lor.

Lăsați naibii gogorițele și truismele sforăitoare și priviți realitatea în față: nu există șanse ca Rusia să fie îngenunchiată decât prin declanșarea unui al treilea război mondial și sacrificarea întregii planete pentru un rezultat incert. 

Pentru că un al treilea razboi mondial va fi un război cu arme neconvenționale, cu arme chimice, biologice, nucleare. Și cum Putin e dement, cum spuneți voi, nu se va sfii să le folosească. Iar răspunsurile NATO vor fi în oglindă.

Chiar și așa, nu e sigur că va exista o Rusie înfrântă Mai bine vă gândiți foarte bine ce faceți cu politicienii țării asteia și cât îi mai lăsați să își bată joc de noi!

Mai bine îi întrebati pe guvernanți, parlamentari și președinte ce poziție ar trebui să aibă România în contextul actual. Pentru că războiul se va încheia la un moment dat și rușii vor rămâne ca un cui în talpa noastră, că așa au fost mereu.

Și să vă gândiți și la care ar trebui să fie poziția noastră în fața unei posibile alianțe a Rusiei cu China. Și amintiți-le tuturor demagogilor și visatorilor ca NATO nu va veni să ne apere pe noi dacă va avea ținte mai importante de apărat! Și va avea! 

Între apărarea peninsulei Alaska și a României, ce credeți că va apăra NATO?! Spuneți-le idioților noștri de politicieni că BRICS se poate transforma oricând și într-o alianță militară pe față! Și România va fi așa cum a fost cu adevărat mereu: pe cont propriu!

Pentru că indiferent de alianțele semnate, mereu am fost SINGURI!

Nimeni nu ne-a susținut interesele pentru că așa era corect! Totul a avut și are un preț! 

Un preț extrem de greu pentru națiunea română care acum doarme în papuci și care a lasat și lasă toți hoții, lingăii, corupții, incompetenții, scârnăviile, trădătorii de neam și de țară să o conducă!"

28 feb. 2025

A fost odată...

 Mi-a plăcut cum poeta Diana Sava Daranuța povestește întâmplările din anii copilăriei. De ce? Fiindcă mă regăsesc și ca mine poate se regăsesc mulți alții care au copilărit la țară. 


COPILĂRIA

În rochiță de mătase cu buline colorate,

Alergam prin troscot verde, pe cărările crăpate.

Şi eram mai mult desculță, nu-mi păsa de n-am sandale,

Când stârneam pe drumuri colbul și căței din mahalale.


Cautam „colacul babei” pe sub gard și prin ogradă

Și rupeam susanu-n două, ca să-l îndulcesc în grabă...

Da, smulgeam din toți copacii fructe verzi şi poame acre,

Le-adunam pe toate-n poală... erau mare bunătate!


Scotoceam pe mal de râpă, căutam comori ascunse

Și crezându-mă o zână, ascundeam la sân broscuțe...

Nu scăpa de mângâiere nici pisică și nici câine,

I-aduceam pe toți acasă și-i hrăneam pe-ascuns cu pâine...


La bunica în gradină m-ascundeam prin păpușoi,

Rătăcindu-mă, adesea, nu găseam drumu-napoi.

Împleteam cosițe multe din mătăsuri de știuleți

Și-mi făceam păpuși frumoase, să mă laud la băieți...


De copacul cel de șorcov îmi plăcea să mă apropii, 

Dar aveam un fel de frică, să nu dau de „calul popii”...

Fructele erau gustoase, rămâneau mereu pe dinți,

Mă uitam cu „ochi-n patru” să nu dau peste omizi…


Și eram așa de mândră cu cireșe la urechi,

Împleteam din flori coroane, fluturând din sfoare vechi!

Și când mă ruga bunica, îmi părea ceva normal

Să alerg cu căldărușa… după balegă de cal…


Mai furam căpșuni mustoase câteodată… la vecini,

Că erau un pic mai coapte și mai bune la străini…

M-avântam să trec și gardul, curajoasă, prin urzici

Și mă întorceam „sătulă” de căpșune și... bășici...


Uneori aveam în grijă puișorii de găină,

Dar luându-mă cu joaca îi scăpam și prin grădină.

Și când mama mânioasă mă striga cu-atâta zor,

I-aduceam din scai buchete și credeam că-s dalbe flori…


Doamne, buni erau vărzarii cei cu vișină aleasă,

Ne-ntreceam la ploi de sâmburi cu amicii după casă.

Aveam urme de plăcinte de la gură la urechi,

Şi purtam o pălărie dintr-o frunză de curechi…


Dar în rest eram cuminte, ajungeam în vârf de nuc,

Să cobor îmi era teamă, însă nu și să mă urc…

Cu umbrela și cu perna mă găsea maica spre seară,

Când, pitită pe sub tufe, îmi făceam căsuțe-n vară…


Mă-ntreceam ades cu vântul, când să șuier mă-nvățam

Și din sâmburi de caise șuieracuri meșteream…

Îmi făceam tartine-alese din pâinică cu zăhar

Și-așteptam să vină cioara să-i aduc un dinte-n dar…


Răscoleam prin poiețică, prin cuibare, după ouă

Și-mi sărea în cap cocoșul cu picioarele-amândouă!

Nu eram fricoasă fată, doar puţin, poate oleacă…

Și-alergam în râu de lacrimi la bunica, sa mă scoată!


Am cântat și la chitară din vioara lui bunicu’…

Și i-am pieptănat arcușul, să văd unde-i scârțăitul?!

Spuneam numai adevărul cu ochi negri de cărbuni

Și-ascundeam cu palma ceafa, unde-i „groapa cu minciuni”.


Număram pe boltă stele, ce dorințele veghează

Când amurgul cel de basme licuricii luminează.

Chiriecii erau sfetnici, ce cântau sub clar de lună

Și mă trimiteau acasă cu un marș de noapte bună…


Și treceam ca eroina pragul casei părintești

Unde mama, supărată, îmi da pilde din povești…

Și pe fonul de mustrare, ca o muzica curată,

Eu făceam bulbuci din spumă în ligheanul cel cu apă…


Azi, mi-aduc aminte gustul răsăritului de vară

Și mărarul din plăcinte și pelinul cel de țără… 

A plecat copilăria… Și, zâmbind, s-a dus departe

În rochiță de mătase, cu buline colorate…


                Diana Sava Daranuța