Printre căciuli şi fesuri întrezăresc chipurile rigide ale militarilor care trec în pas candenţat, în ritmul tobei şi acordurilor muzicii de fanfară. Mai sus, dincolo de drum, peste căciuli şi fesuri, printre nouraşii aburilor aerului rece respirat de militari, văd tribuna oficială. Câteva demnităţi locale, bărbaţi îmbrăcaţi gros, cu obrajii mari şi roşii, cu mânuşi în mâini şi căciuli de blănuri scumpe, primesc onorul militarilor.
"Pardon!" "Faceţi loc, faceţi loc, feriţi-vă un pic!" "Pardon!" "Scuzaţi, nu v-am văzut" "Lăsaţi-l dom-le să treacă, faceţi-i loc, ce Dumnezeu!" "Este în cărucior, săracul. O,Doamne!" "Ai văzut câte decoraţii are?" "O fi fost in Afganistan?" "Aşa de tânăr e! N-are cum să fie veteran de război." "Îl ajută nevastă-sa" "Nu, este maică-sa, o cunosc. Sărut-mâna doamnă! Poftiţi! Salut Matei. Ce faci bătrâne?" "Am întârziat! Am fost invitat la tribună!" "Treceţi mai în faţă, haideţi!" "E târziu, mamă. Rămânem aici!" "Voia să-şi vadă colegii cum defilează. Matei, îi vezi?" "Au trecut camarazii mei. L-am zărit pe Victor! O să-i dau un telefon!"
