Incantaţie

Voce: Nắng Chiều, Vietnam.

Teoria chibritului si forta de tip Mubarak

Chibritul este un beţişor de lemn cu o mică gămălie de pucioasă la un capăt. Dacă freci gămălia de un catran sau de luciul oglindei beţişorul ia foc. Dacă nu-l freci la cap, chibritul rămâne un beţişor anonim printre alte beţişoare anonime dormind într-o cutie. Asta ar fi teoria chibritului. Care ar fi teoria individului ca parte a unei mulţimi?

Individul, sau insul, privit ca parte inseparabilă a unei mulţimi nu are identitate. Este un nimeni, dar în acelaşi timp este o unitate de masă, un element al mulţimii. O mulţime ia naştere prin agregarea indivizilor. Îi uneşte un îndemn, o idee, un scop, o năzuinţă. O mulţime e o forţă ca sumă a forţelor indivizilor la care se adaugă o componentă virtuală dată de suma năzuinţelor comune. Ar mai fi apa apă dacă moleculele ce o compun nu ar fi legate strâns între ele? Ce le ţine strâns? E greu să rupi o legătura dintre un H şi doi de O. Sigur că o mulţime de oameni care se adună fără un scop anume e ca apa de ploaie. Apa de ploaie e bună şi ea la ceva, să te speli pe cap cu ea. O mulţime în repaus are doar potenţial ca şi apa unui stăvilar sau a unui baraj de hidrocentrală. Apa unui lac de acumulare până a junge la hidrocentrală e bună că în ea cresc peşti şi alte mici vieţuitoare acvatice. Aşa că o mulţime trebuie pusă în mişcare, altfel devine o masă gălăgioasă ca orăcăitul broaştelor în lac.

O mulţime doar în mişcare are forţă. Individul dacă nu stă pe loc capătă energie cinetică iar dacă îşi ia elan devine o forţă, cu mărime, direcţie şi sens. Atunci când inşii ce compun mulţimea se deplasează în acelaşi sens, sensul este şi al mulţimii.Dacă toţi inşii se deplasează uniform accelerat în acelaşi sens, suma forţelor unitare dă o forţă masei de oameni.

Ce se întâmplă când unei mulţimi de oameni aflată în mişcare uniform accelerată i se opune o altă mulţime ce vine din sens invers? Să notăm prima mulţime cu F de la Libertate iar a doua cu R de la Mubarak. Cele două forţe de sens opus dacă ar fi şi egale prin însumare ar da o rezultantă nulă. Teoria ca teoria, dar, practica te omoară. În acest caz iau naştere forţe de diferite mărimi şi sensuri, adică o masă de oameni cu o mişcare browniană întocmai ca mişcarea unor particule aflate în suspensie într-un lichid.

Dacă indivizii mulţimii F ar fi particulele de păpădie dintr-o suspensie, atunci moleculele de apă care le-ar lovi din toate părţile ar fi bolovanii mulţimii R de reacţie tip Mubarak. Unei forţe de tip Mubarak, nu de mărime mare ci cu mulţi vectori adiacenţi, ca acele unui arici, i se poate opune o forţă ca sumă a forţelor indivizilor călăuziţi de acelaşi ţel. Nu-i suficientă numai forţa muşchilor mai trebuie şi energia minţii. Pentru ca să se întâmple asta, forţa de tip F trebuie însumată cu un vector de mărimea unui lider, un ins ieşit din anonimatul mulţimii.

Forţa liderului este mai mare decât suma forţelor individuale. Sub acţiunea acestuia forţa de tip Mubarak s-ar decompune în forţe pe direcţii diferite astfel că rezultantă poate fi şi nulă. Şi asta chiar dacă mulţimea F s-ar găsi la o distanţă mai mare decât distanţa pe care ar parcurge-o pietrele de caldarâm ca forţe de reacţie de tip Mubarak.

Dacă nu se găseşte un lider pentru mulţimea F atunci doar farul din Alexandria ar putea să călăuzească forţa mulţimii F, F de la Libertate.