Părintele Teofil Părăian, de la Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus, spunea despre ascultarea monahală:
Monahul are trei făgăduinţe speciale, care reglementează viaţa monahală: ascultarea, castitatea si sărăcia, adică multţmirea cu puţin. Ascultarea e pusă pe primul plan, si e rânduită pentru ca omul să nu greşească ţinându-se de propria lui opinie, ţinându-se de plăcerea sa, de buna lui dispoziţie într-o chestiune; ea urmăreşte înaintarea lui raportându-se la o conştiinţã străină, la o conştiinţă îmbunătăţită, străvăzătoare. Şi atunci dependenţa aceasta fiind o făgăduinţă a călugărului, trebuie observată mult mai mult decât ascultarea obişnuită a unui om independent.
Cineva care nu ascultă de îndrumător si se face independent din dependent, sigur că-şi deschide calea spre păcate în general şi spre alte devieri de la rânduieli pe care le cunoaştem din tradiţia monahală.
