Surprizele Cerbului

Pentru spectactatori şi telespectatori, ediţia din acest an, fiind şi aniversară - 40 de ani de la primul „Cerb de aur”, va începe cu un regal muzical, cu cele mai îndrăgite piese auzite la Braşov, de-a lungul timpului, interpretate de formaţiile rock Iris şi Direcţia 5 :

Deschideţi poarta soarelui ; Noapte albastră; Un actor grăbit; La ferestra ta; Să mori de dragoste rănită; Strada ta; Şi ce dacă; Dor de viaţă; Dragoste la prima vedere; Pisica neagră; Îţi mulţumesc; Iubirea cere pace planetară; Oameni.

In ultima parte a serii, un recital al celor şapte fraţi, dansatori de flamenco şi instrumentişti, ai grupului spaniol Los Vivancos.

Pentru participanţii la Cerb, organul de conducere al Braşovului, Consiliul Judeţean, le va oferi o plimbare cu trenuleţul de epocă până la Castelul Bran, unde îi va primi cu multă căldură şi sete dar fără ură , contele-vampir Dracula.

Cât despre cei care vor concura pentru trofeu în această seară, nu pot să spun decăt că se numesc: Alin Văduva de România, Biu Marqueti de Cuba, Florentina de România, Nicole Jane de Anglia, Priscila de Malta, Tami & Nir de Israel, Anamarii Dancs de România, En Yang de China, Josefin de Suedia şi Crash de Norvegia.

P.S. Să fiţi cu urechile pe cei din trupa Crash,şi apoi cu ochii, să nu-i lasăm să plece cu Cerbul de căpăstru, sunt în stare, după câtă bere au băut ne când au venit.

Pasarea Colibri-Pisica Neagra
Asculta mai multe audio Muzica »

De vorbă cu Toamna

De astăzi, dupa calendar , Vara predă ştafeta Toamnei - distinsă Doamnă.

Uitându-mă, peste umăr, la Vară, constat că nu am absolvit-o cu notă bună, nu am adunat suficiente credite. Sunt restanţier. Pentru asta nu am remuşcări.

A fost un anotimp frumos , înşelător, îmbietor, devastator. Zilele au fost lungi iar unele au fost nesfârşite. Zilele, alea care încep cu dimineţi tihnite, omu’ multumindu-i Celui de Sus că îi dă o nouă zi, şi nu se mai termină cu seri la fel, omu’ ridicînd la cer rugăciuni ca nişte sudalme, casa fiindu-i înghiţită de puhoaie, nu sunt zile lungi cât un veac?

Nu pot să spun că am profitat de bunătatea ei, a verii. Nu m-am ferit de arşiţa ei, mâncând numai conuri umplute cu delicioasa ciocolată îngheţată sau vieţuind numai în codru. Să fi poposit la umbra stejarului sau să fi trăit lângă alesul foioaselor, mesteacănul, sigur s-ar fi facut din verde în albastru bradul, cel care ştie să mâgâie cu acele-i ceroase, celui ce-i izvorăsc de sub solzi, răşini, lacrimi parfumate.

Ar fi trebuit să urc, pe cărărui, munţii, dar nu pas la pas cu laba cu plaftus a ursului.
De la o vreme, ei, matahalele munţilor, ne ies des în cale pe alei de sub poale de pădure, intră-n tomberoane după resturi menajere, iau în braţe cortul cu tot cu fiinţa ce doarme înlăuntru.
Nu-i departe vremea când negăsind plăceri alimentare-n tomberoane, îi vom vedea intrând în supermarketuri, răsturnând, peste oameni, rafturile, pentru a pune laba pe o ciocolată.

Din doua una, ori urşilor li s-a dereglat receptorul mirosului, ori oamenii ţipă din ei unde sudoripare de aceeaşi frecvenţă cu a ursului. Ambele se-ntâmplă din cauza încălzirii globale.

Din acelaşi motiv al încălzirii globale, marele urs a intrat în grădina georgienilor, încălţat cu tancuri, înaripat cu avioane, mâncând praf de puşcă şi scuipând gloanţe. Chiar dacă va urma o răcire globală, ursul nu se va cuminţi, nu se va retrage în arealul lui.

Poate are bunul simţ, ursul, măcar o săptămână, să se retragă să mănânce ghindă, să lase Cerbul să vină să ne (în)cânte în Piaţa Sfatului din Braşov.
Cei treizeci de concurenţi, pe durata festivalului, prin câtecele lor, vor ademeni să scoboare din spaţii îndepărtate, Cerbul cu coarnele-i de Aur .

Revin cu poze din Piaţa Sfatului :