Se afișează postările cu eticheta #nichita. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta #nichita. Afișați toate postările

14 oct. 2024

Nichita îl vede pe Eminescu prin ochii lui Arghezi

 Tudor Arghezi, copil fiind, l-a zărit pe stradă pe Mihai Eminescu (”Mă numesc unul din oamenii în viață care l-au văzut pe Eminescu în carne și oase. L-am zărit pe Calea Victoriei. Trecea prin public un om grăbit, fără să ocolească, impetuos. ”Uite-l pe Eminescu!”, a spus cineva, cu un glas pe care-l țiu minte.") 

Câteva decenii mai tarziu, Nichita Stănescu evocă o întâmplare  pricinuită de un gest oarecum neobișnuit al lui  Geo Bogza:

”Cât de sictirit am putut să fiu de unii colegi când Geo Bogza m-a ridicat de ceafă ( acum un deceniu și mai bine) - cu macaraua brațului său - și m-a dus să-i sărut mâna lui Tudor Arghezi. Arghezi era ca o frunză. Vorbea parcă bătut de un vânt stelar. Bogza i-a ridicat mâna lui suavă în lopata mâinii lui și iată că bâlbâit m-am trezit sărutând o mână care-și scrisese testamentul nu pentru sine, ci pentru poezie.

Restul e ca un ecran alb. Arghezi a spus atunci câteva cuvinte argheziene. Bogza, câteva cuvinte bogziene. Eu aveam limba smulsă.

<<Penibil! Penibil!>>, mă admonestară câțiva colegi. <<Ai ajuns să pupi mâna mărimilor!>>, îmi reproșară alții. <<Ești un lingav!>>, îmi spuseră ceilalți. Mi-a fost rușine, și ciudă, și atât.

Azi, însă, când potrivesc câte un cuvânt sau rostesc cu gura câte o frază în omenia artei, mă întorc și zic: e gura care a sărutat mâna lui Arghezi. E Arghezi, cel care, fiind copil, l-a văzut cu ochii săi căprui pe Eminescu. Și aceasta mi se pare nesfârșit de mult.”

„Arghezi povestea – îşi aminteşte Nichita Stănescu într-un interviu, în 1977 – că fiind copil l-a văzut [pe Eminescu] pe Calea Victoriei trecând în absentă visare. Arghezi era copil şi ce face un copil? Un copil se uită cu ochii lui de copil, curioşi, în ochii tuturor. Tânăr fiind, m-am uitat cu ochii curioşi şi înfioraţi de emoţie în ochii ascuţiţi de inteligenţă şi de sarcasm ai lui Arghezi. Iată cît e de apropiat Eminescu de noi! Ochii mei s-au uitat în ochii lui Arghezi, care s-au uitat în ochii lui Eminescu. 

Cum spun unii anatomiști, ochiul este partea cea mai expusă a creierului. E ca și cum m-aș fi uitat în versurile lui când m-am uitat în ochii lui Arghezi."