7 nov. 2010

Cine pe cine, cine cu cine

E de tot plânsul  ce s-a întâmplat astăzi, duminică 7 noiembrie, la amiază! Când trupul neînsufleţit al poetului Adrian Păunescu se afla în biserica Boteanu, venise acolo de la Ateneu, unde poposise de cu seară, la  televiziunea publică, care nu transmitea acest eveniment în direct,  se derula Ultima ediţie ( !?)  cu un moderator  de la ştirile de pe  programul doi,  şi cu esistul Andrei Cornea   invitat de onoare şi nu chiar din întâmplare ...
 Acesta  se arătă  revoltat, indignat  că s-a permis depunerea sicriului  la Ateneu., că Ateneul este instituţie  a statului  şi  nu este privată... Cum de s-a permis aşa ceva? se întreba pe sine eseistul de la Dielema Veche.  Ştiam că filozofii sunt mai sofisticaţi, nu aruncă  ocări, de felul: un poet medicru, un manipulator de mase, şi  nu pălumieşte un om  al cărui trup nici nu ajunsese la locul de veci. Cât a trăit poetul, de  ce nu avut bărbăţia să-i vorbească în faţă?   Acesta e doar un semnal, e doar începutul denigrărilor din partea acelor care nu s-au ridicat niciodată la înălţimea omului, poetului Adrian Păunescu. Ultima ediţie va fi, cred, şi  ultima. A venit din nimic, şi a plecat doar după câteva minute. Mai sunt şi creştini la tevere! … De ce Ateneul a căpătat tentă portocalie? Or fi de vină culorile toamnei?

Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru domniile lor.  ( Adrian Păunescu,  Scrisoare către urmaşii mei   )
În cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor, Andrei Păunescu este vecin cu  Mihai Eminescu şi Nichita Stănescu!

Durerea femeiască, scrisă de Adrian Păunescu, o cântă Tatiana Stepa:

2 comentarii:

  1. eu am doar
    UMBRE-n jur
    şi Îngeri
    e atîta LUMINĂ că teamă mi să nu orbesc
    cît încă mai
    sunt(?)

    RăspundețiȘtergere