Noi vrem pământ. 8 februarie 1907

Anul acesta, în 8 februarie  se implinesc 117 ani de când în satul Flămânzi,  din județul Botoșani s-a aprins scânteia Răscoalei țăranilor din întreg Regatul.

    S-a întâmplat în 8 februarie 1907, 8/21: Are loc în satul Flămânzi (judeţul Botoşani) un incident care marchează începutul marii răscoale a ţăranilor, desfăşurată sub lozinca „Vrem pământ!"; prin amploare (în aproape două luni a cuprins majoritatea judeţelor Moldovei şi Munteniei), ca şi prin revendicările ţăranilor, răscoala a avut profunde consecinţe în viaţa economică, socială şi politică a ţării. În urma refuzului de a încheia învoieli mai lesnicioase, ţăranii l-au agresat pe administratorul unei moşii de aproape 30.000 de pogoane ce aparţinea unui nepot al fostului domnitor Mihail Sturza şi care fusese arendată trustului fraţilor Fischer. Cele petrecute la Flămânzi au găsit un amplu ecou printre ţăranii din satele învecinate.Timp de aproape două săptămâni s-au produs frământări, au fost depuse plângeri şi cereri şi s-au creat diverse agitaţii de masă în momentul întâlnirilor avute cu reprezentanţii autorităţilor.Realizând că nu obţin un răspuns favorabil la problemele lor, ţăranii din nordul Moldovei au trecut la lupta deschisă. Astfel, zeci de sate din judeţele Botoşani, Dorohoi şi Iaşi, s-au transformat în câmpuri de acţiune ale răsculaţilor.

Cauzele izbucnirii răscoalei de la 1907 au fost multiple şi au derivat din contradicţiile sistemului agrar românesc bazat pe marea proprietate moşierească, pe nedreapta împărţire a pământului, pe creşterea arenzilor ţărănimii şi nu în ultimul rând pe abuzurile marilor arendaşi, ce atingeau cote inimaginabile.Sistemul de învoiri agricole cu moşierii, la care ţăranii erau nevoiţi să apeleze din cauza lipsei de pământ, îi strângea „ca un cerc de foc”. De exemplu, într-o plângere din 1902, obştea sătenilor din Întorsătura-Dolj arăta: „Sunt opt ani de zile trecuţi, de când suportăm cele mai mari chinuri din partea domnului Pantelimon Constantinescu, arendaşul acestei moşii”.În timp ce exportul de grâne româneşti aducea venituri crescânde moşierilor şi arendaşilor, marea masă a ţăranilor se afunda în sărăcie şi datorii.Obiectivul luptei ţăranilor a fost acelaşi peste tot, chiar dacă uneori aceştia nu s-au exprimat la fel: înlăturarea exploatatării moşiereşti şi obţinerea în stăpânire a pământului pe care îl munceau de veacuri, de aici strigătul „Vrem pământ!”, sub semnul căruia s-a desfăşurat lupta.

În Moldova, răscoala s-a desfăşurat succesiv, de la nord la sud, cuprinzând pe măsura înaintării ei, noi localităţi, plăşi şi judeţe.În scurt timp, între 12/25 – 13/26 martie, ea s-a extins şi în Muntenia şi Oltenia, unde s-a concentrat în părţile şesului dunărean, de mare cultură cerealieră, unde exista şi cea mai întinsă proprietate latifundiară. Aici pământurile ajunseseră să fie cuprinse de un adevărat brâu de foc, iar ţăranii s-au organizat mult mai bine decât fraţii lor din Moldova.În paralel cu incendierea, ţăranimea a trecut la distrugerea sistematică a conacelor şi au început să-şi împartă pământurile.Populaţia nevoiaşă, în anumite locuri, a fraternizat şi ea cu răsculaţii. De exemplu, la Alexandria a luat parte la revoltă şi o unitate de rezervişti, iar în unele zone rezerviştii şi soldaţii aflaţi în concediu au devenit conducători ai grupurilor de ţărani, la fel şi învăţătorii sau preoţii. Oraşe precum Bacău, Craiova, Giurgiu, Buzău sau Piteşti au fost atacate de coloane formate din zeci de răsculaţi, care s-au izbit de rezistenţa Armatei. Astfel, au fost omorâţi un număr mare de ţărani, în timp ce alţii au fost torturaţi, fiind pusă în acţiune şi artileria care a bombardat numeroase sate în judeţele Vlaşca, Teleorman, Olt, Dolj şi Mehedinţi.În cele din urmă revolta a fost înăbuşită în sânge de către guvernanţii vremii, care au pactizat în vederea salvării poziţiilor moşierimii şi ale burgheziei.

La 12/25 martie 1907, cu toate că deţinea majoritatea în Parlament, guvernul conservator a fost constrâns să-şi prezinte demisia asigurând însă, noul guvern liberal, de întregul său sprijin. Astfel a doua zi a avut loc o şedinţă extraordinară, în care cei doi lideri, conservator şi liberal, Gheorghe Gr. Cantacuzino şi D. A Sturza, şi-au mărturisit bunele intenţii, sub semnul înţelegerii intereselor superioare ale patriei aflate în pericol. Paralel cu organizarea represiunii, încredinţată generalului Alexandru Averescu (ministru de Război în noul cabinet), s-a întocmit „Manifestul către ţărani” care promitea adoptarea unor măsuri ce urmau să facă obiectul legiuirilor agrare în perioada imediat următoare. Răscoala de la 1907 a pus în mişcare, în funcţie de interesele proprii, toate forţele şi grupările sociale şi a produs o intensă frământare în întreaga societate. Intelectualitatea, care a vădit o mare înţelegere pentru cauza ţărănimii, s-a pronunţat pentru grabnica îmbunătăţire a ei. Aşa au luat atitudine figuri remarcabile ale culturii româneşti, cum ar fi: Ion Luca Caragiale (care a scris „1907 din toamnă până-n primăvară”, unde a înfierat atacul armat asupra ţăranilor), Alexandru Vlahuţă (cu poezia „1907”), George Coşbuc (ce a scris „Noi vrem pământ!”)

Surse:

Armata Română și Răscoala din 1907. Documente.Ediție îngrijită de Maior dr. Florin Șperlea, Lucian Drăghici, Manuel Stănescu. Serviciul Istoric al Armatei. Editura Militară, București, 2007

http://flamanzi.ro/111-ani-de-la-rascoala-din-1907-flamanzi-cum-inceput-ultima-mare-revolta-taraneasca-din-europa/

https://www.rri.ro/ro_ro/componenta_antisemita_a_rascoalei_din_1907-2543075

https://www.dacoromania-alba.ro/nr29/remember_1907.htm

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/110-ani-de-la-rascoala-din-1907-cum-a-inceput-ultima-mare-revolta-taraneasca-din-europa

https://radioromaniacultural.ro/rascoala-din-1907/

30 ianuarie, Ziua Sfinților Trei Ierarhi

 În ziua de 30 ianuarie, în fiecare an, creștinii ortodocși îi sărbătoresc pe cei mai mari ierarhi ai Bisericii, pe cei mai de seamă slujitori ai lui Dumnezeu la nivelul lumii noastre pământești, pe Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. 

 Este praznic mare ziua de 30 ianuarie, căci toți trei sunt sărbătoriți în aceeași zi, deși pe parcursul lunii, fiecare dintre ei are propria sa zi de sărbătoare.

 Pe 1 ianuarie este sărbătorit Sf. Ierarh Vasile cel Mare, pe 25 ianuarie Sf. Ierarh Grigorie Teologul și pe 27 ianuarie Sf. Ierarh Ioan Gură de Aur. Toți trei sunt preaslăviți arhierei, mari dascăli ai omenirii, învățători și păstori ai Bisericii și propovăduitorii bunei credințe în Dumnezeu.

 Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, citate celebre

Omul este o făptură care a primit porunca de a deveni Dumnezeu. Fără îndoială că Dumnezeu rânduiește faptele noastre mai bine decât am putea s-o facem noi înșine. 

De fiecare dată când ne plecăm genunchii și ne ridicăm, arătăm cu fapta că prin păcat am fost azvârliți la pământ, dar iubirea de oameni a Ziditorului nostru ne-a rechemat la cer. 

Pe calea binelui mai degrabă obosești odihnindu-te, decât ostenindu-te.

Învățătura faptelor este mult mai vrednică decât cea a cuvintelor. 

De două feluri este ispita: sau strâmtorile vieții încearcă inimile, vădind răbdarea lor, sau belșugul vieții devine iarăși chip de ispită. E deopotrivă de greu, atât să-ți păstrezi sufletul ne înjosit de greutăți, cât și să nu ți-l jignești în situații înalte.

Fuga de păcat este apropiere de Dumnezeu. 

Sufletul este călărețul și trupul este calul.

Când gândirea nu se mai împrăștie printre cele dinafară și nu se mai împrăștie prin lume, prin simțuri, ea se întoarce spre sine. Prin sine, mintea se ridică până la contemplarea lui Dumnezeu. Invidia calomniază virtutea: pe cel viteaz îl numește nechibzuit, pe cel cumpătat, nesimțitor, pe cel drept, astru, pe cel înțelept, nelegiuit, pe cel mărinimos îl numește mărunt, pe cel darnic, risipitor, iar pe cel avar, din contra, îi numește econom. 

Am fost înzestrați cu puterea de judecată a minții ca să cunoaștem adevărul, iar adevărul întreg se cuprinde numai în Dumnezeu. 

Fructul esențial al sufletului este adevărul. 

Fericit este acela care nu gândește răul. 

Rațiunea pornește de la cunoaștere pentru a ajunge la credință. 

În post slăbim trupește, dar ne întărim duhovnicește. Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute. 

Noi, dacă suntem înțelepți să luăm din cărți numai ceea ce ni se potrivește nouă și ceea ce se înrudește cu adevărul, iar restul să-l lăsăm. 

Când tu vorbești în ascuns cu tine însuți, cuvintele tale sunt cercetate în cer. De aceea și răspunsurile îți vin de acolo. 

Nimic nu este atât de propriu firii noastre ca a fi în comuniune cu alții, a avea nevoie unii de alții și a ne iubi unii pe alții.

  Sfântul Ierarh Grigorie Teologu, citate celebre

Dumnezeu s-a făcut om ca să-i facă pe oameni dumnezei. Dumnezeu l-a creat așadar pe om, luând o parte din pământul de curând plăsmuit, căruia i-a dat o parte din Sine, Suflarea Sa, Duhul cel nedespărțit de Sine. 

Nimic nu e mai jalnic ca vorbirea despre Dumnezeu, stând în afară de Dumnezeu. 

Celor ce iubesc cu adevărat, viața întreagă li se pare o zi. 

Să nu credeți că evlavia constă în aceea că vorbești mult de Dumnezeu. Nu. Ci mai mult în păzirea tăcerii. Fiți încredințați că totdeauna este un lucru mai puțin primejdios să asculți decât să vorbești. Creștinii sunt lăcașurile dumnezeirii. 

Cine nu iubește adevărul, nu l-a cunoscut încă. 

Omul este deopotrivă măreție și umilință, cer și pământ, vremelnicie și nemurire, moștenitor al pământului dacă privește spre cele de sus, dar și moștenitor al întunericului, dacă privește spre cele de jos. 

Cel mai bogat om este cel ce se mulțumește cu ce are. Picioarele ce pășesc cu aroganță, au o cumințenie mincinoasă; chiar și în pași poate să fie trufie. 

Prietenia nu subordonează, ci egalează. Ea înseamnă ridicarea unuia prin celălalt la Dumnezeu. 

Eu împart cu Hristos totul: trup și suflet, piroane și Înviere. Hristos este pentru mine pământul meu natal, virtutea mea, slava mea, totul.

Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecăm, decât atunci când ne îndreptăm în sus. 

Pe unii oameni îi vindeci cu cuvântul; pe alții numai cu pilda vieții tale. 

Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret al sufletului cu el însuși și cu Dumnezeu. 

Fecioria este cel mai de preț dar al lui Dumnezeu față de om. 

Prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu. Fă-te dumnezeu pentru cel lovit de nenorocire, prin imitare milostivirii lui Dumnezeu.

Întotdeauna este mai puțin primejdios în a asculta decât a vorbi, este mai plăcut a învățat de la alții, decât a învăța pe alții.

Tu vorbești de rău pe alții, observând în ei lucruri mărunte; Nu ți-e teamă că ei vor începe să vorbească de viciile tale cele mari? E mai bine să auzi despre tine vorbe rele decât să vorbești de rău pe alții. 

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur,  citate celebre 

A fi aproape sau dep arte de Dumnezeu depinde doar de om, deoarece Dumnezeu este pretutindeni. 

A-L cunoaște pe Dumnezeu este începutul înțelepciunii. A nu-L cunoaște pe Dumnezeu este începutul nebuniei. 

Unde este înțelepciunea lui Dumnezeu nu mai este nevoie de înțelepciunea oamenilor. Înțelepciunea nu constă în a ști multe, ci în a înțelege lucrurile cu adevărat importante. 

Dacă ar veni la noi un om din altă parte, un om care ar cunoaște bine și poruncile lui Hristos, dar și viața noastră amestecată, nu știu dacă nu-și va închipui că nu există dușmani mai mari ai lui Hristos decât noi. 

Smerenia covârșește păcatele noastre și ne ridică, iar mândria ne apasă sufletele spre pământ și ne coboară. 

Dacă vrei să pedepsești pe cineva care ți-a făcut rău, nu răspunde cu rău. Fă-i bine și l-ai pedepsit. 

Părinții vor fi pedepsiți nu numai pentru păcatele lor, ci și pentru ale copiilor lor, dacă nu-i cresc în duhul evlaviei. 

Dragostea este cea mai puternică forță din univers. Dacă vezi un sărac, nu îndemna pe altul să-l miluiască, că e ca și cum ai găsi un bulgăre de aur și ai zice altuia: Ia-l tu. 

Lăcomia este o beție mai rea decât beția. 

Se tem de moarte doar cei care nu cred în Înviere. 

Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine. 

Vinul a fost dat ca să ne veselim, nu ca să ne facem de ocară; ca să râdem, nu ca să fim de râs; ca să ne însănătoșim, nu ca să ne îmbolnăvim; ca să îndreptăm slăbiciunea trupului, nu ca să surpăm tăria sufletului. Dumnezeu te-a cinstit când a dat pe pământ acest dar, vinul. Pentru ce te faci de ocară cu necumpătarea ta? 

Viața este muncă și numai munca îi dă omului dreptul la viață. Apa curgătoare dă viață, cea stătătoare devine otrăvitoare. 

Cel mai mare dușman al omului este el însuși. 

Era frumoasă vremea când casele erau biserici, față de acum când bisericile sunt case. 

Să fii cu toți politicos, dulce la vorbă, blând, primitor. Despre nici un om să nu-ți scape vreun cuvânt urât. În felul acesta toți te vor iubi. Dar și în ziua judecății Domnului te va afla curat si nepătat. Căci dacă vom da socoteală pentru orice cuvânt de prisos, cu atât mai mult vom răspunde, pentru vorbele noastre de rău. 

A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii; a iubit cineva pe vrășmași este un lucru al harului. 

Rugăciunea și postul sunt lipsite de putere neînsoțite de milă. Fără milostenie, ele nu se ridică la cer.

Sursa: Facebook.